Născută pe 4 februarie 1992, la Chișinău. A studiat la Facultatea de Jurnalism și Științe ale Comunicării la Universitatea de Stat din Moldova. La moment activează în cadrul Consiliilor Americane pentru Învățământ Internațional din Moldova în calitate de Coordonator al Programului FLEX Moldova, program al Departamentul de Stat al SUA și finanțat de către Guvernul Statelor Unite.
Luni
Diminețile mele încep cu gândul „sunt atât de norocoasă”, pentru că o văd cum doarme atât de dulce alături de mine, aș putea să o privesc veșnic cum doarme, este un farmec aparte atunci când îți privești copilul dormind. Dar asta nu durează mult, suntem matinali și tati deja a pregătit terciul mergem să-l devorăm.
Ora 9:20, i-am grăbit pe ai mei să iasă la plimbare în parc pentru ca eu să mă apuc de lucru. Cei care au pici mă vor înțelege perfect, lucru de acasă în pandemie e complicat pe alocuri, și mai ales pentru mame.
Această situație globală a demonstrat că se poate de lucrat din orice colț al lumii și productivitatea nu va scădea...
9:35 - mă pot apuca să analizez lucrările finaliștilor pentru poziția de asistent al programului FLEX. Gata, am ales lucrările cele mai relevante, mâine vin la interviu. Demult nu am fost la oficiu, dar parcă mi-am făcut o rutină de a lucra de acasă. De fapt, această situație globală a demonstrat că se poate de lucrat din orice colț al lumii și productivitatea nu va scădea.
Suntem în a 7-a zi de recrutare a programului FLEX, telefonul sună, email-uri, Inbox-ul de pe Facebook este plin și asta e foarte bine, mă bucură astfel de „exploatare” deoarece îmi place jobul și deoarece văd rezultatul în tinerii care pleacă în SUA și se întorc acasă, dornici de a schimba ceva în țara asta și de a-și deschide aripile aici.
Seara, la 19:15 ,am vorbit în direct la Radio Moldova Tineret pe telefon, atât de diferit, anii trecuți mergeam în studiou, dar am reușit să combin plimbarea de familie cu interviul despre FLEX la RMT.
Marți
Am ajuns la serviciu la 10:00. E cam pustiu, venitul la oficiu a devenit deja un „lux”. Am de răspuns la câteva email-uri importante și să pregătesc niște postări pentru FLEX pe Facebook. Am verificat încă o dată CV-urile candidaților la poziția de asistent.
Evident mi-am adus aminte și de interviul meu de aici, când aplicasem și eu ca asistent. Amintiri, amintiri care mi-au deschis noi oportunități și am descoperit locuri și oameni frumoși.
Este ora 17:00, am finalizat interviurile. Un candidat m-a întrebat: „Dar ție ce îți place în jobul care îl faci?”, am zâmbit și am rămas plăcut impresionată, deoarece la acest aspect aș putea vorbi ore întregi. După ce i-am răspuns, mi-a zis: „Ție chiar îți place ceea ce faci!”
Poate dacă toți copii ar fi iubiți și ascultați am avea o lume mai tolerantă, mai calmă...
Vai, e 18:01, ziua de azi a zburat cu viteza luminii. Trebuie să fug. Jobul e job, dar datoriile de mamă nu le-a amânat nimeni. Fug la ei în parc. Sunt doza mea de energie, refugiul meu, universul meu...Ah, copiii, cât de scumpi sunt totuși... și merită toată dragostea din lume, poate chiar mai mult. Poate dacă toți copii ar fi iubiți și ascultați am avea o lume mai tolerantă, mai calmă, mai frumoasă. Dar avem ce avem și nu ne învățăm din greșelile proprii.
Miercuri
-„Mama, scoli! Terci!”,
- „Da, soare mergem...”
- „Acuma!”
Da, terciul de dimineață e sfânt. E ora 9:00 și ne-am pornit în trei în parc. Am ajuns la havuz, mi-a dat un pupic și am fugit „la seviciu” cum zice ea.
De când am revenit la lucru, apreciez mai mult momentele alături de ea, sunt unice și speciale, mă reîncarcă chiar și atunci când am dormit doar două ore.
Azi sun câțiva directori de licee din țară să vorbim despre FLEX.
Dar toți sunt așa de derutați cu toată digitalizarea asta și sunt obosiți pe alocuri, îi înțeleg.
Dar au promis să îi informeze pe elevi, „pentru că e un program bun și necesar tinerilor de la noi din țară”, așa cum mi-a confirmat un manager școlar.
Am mai trimis câteva email-uri și am planificat cu Vlada evenimentul online de la America House pentru sâmbăta această.
Mai apoi am avut o ședință cu șeful și am discutat despre o tabără virtuală de predarea limbii engleze. Da, acum și taberele au devenit online... Dar sunt necesare, pentru că nu se oprește lumea în loc, mă tem că stagnarea asta ne duce spre degradare intelectuală. Sunt alte timpuri și trebuie să le acceptăm și să ne adaptăm.
La 15:00 urma să fiu la Radio Europa Liberă. Sunt pe loc, dar cineva întârzie rău de tot, ambuteiaje... Cu toată rușinea, intru la doamna Valentina Ursu, care ne aștepta de mult. Discuția a fost minunată, abia aștept să mă aud la radio.
La 20:02 ajung în parc, frumoasă mea se dă pe „tamtam” - a se citi „topogan”
Joi
Dimineața începe cu un pupic dulce și... da, sfântul terci! Apoi repede în parc.
Copii adoră rutina și asta te scapă de multe situații neplăcute. Cine ar fi crezut că eu care azi eram acasă, mâine undeva prin lume, voi accepta rutina și chiar o voi savura.
Deschid laptopul și pe ecran îmi apare o imagine cunoscută, Museu Nacional d’Art de Catalunya din Barcelona. Doamne ce amintiri, era prima noastră călătorie în 3, ea fiind deja de două luni sub inima mea.
Azi am lucrat vreo 3 ore acasă, dar am stabilit un meeting la oficiu.
Am ajuns, am discutat, am analizat.
Fetița noastră, la un an și nouă luni, are abonament la bibliotecă
La 5 vin ai mei de la biblioteca și mă iau de la serviciu. Da, fetița noastră, la un an și nouă luni, are abonament la Biblioteca Națională pentru Copii „Ion Creangă", luăm cărți regulat și așteaptă cu nerăbdare să meargă la „bibitecă”. Păcat că acum nu prea putem sta acolo, dar e un loc magic, cândva organizam șezători matinale cu alte mămici cu pici acolo. Între timp citim, acasă.
De când a apărut ea în viața noastră, nu ne prea uităm la știri sau TV seara. Dar Facebook-ul are grijă să ți le spună pe toate. O altă nuntă, o altă cumătrie, iar voi, oameni buni, stați acasă și nu dați voie la copii să iasă la terenurile de joacă…
Între timp doamna Valentina îmi da link-ul către relatarea despre FLEX 2021-2022. Am primit o plăcere să ascult bucata audio și asta încă o dată mă face să ador ceea ce fac.
E ora 11:00, în timp ce pregătesc prânzul și cina pentru mâine, am prins niște reduceri la cărți. Am dat de „Împăratul Muștelor” de William Golding, era în lista mea de lecturi, trebuie să o iau, citat din descrierea cărții „este libertatea absolută calea spre paradis?”
Cu acest gând mă duc să mă culc și să îmi cuprind minunea.
Vineri
La 9:00 suntem deja în parc, ai mei pleacă la tabla de șah, iar eu o iau pe scări la serviciu.
Până la 13:00 am lucrat la promovare și am vorbit cu mai mulți părinți despre program.
Când sunt la oficiu, uit să mănânc, iar azi am decis să fac o excepție.
Mâine facem un Q&A online la America House, am revăzut planul.
Între timp am sunat câțiva copii care au dificultăți la aplicarea online la FLEX.
Timpul în mediu online trece repede și monoton, abia aștept să ajung acasă să o cuprind și să mâncăm o înghețată.