O cercetătoare din R. Moldova coordonează proiecte legate de fizica climei la Hamburg

În copilărie, Elinei îi plăcea, mai ales, să citească enciclopedii pe pragul bunicii și să urmărească mișcarea norilor pe cer. „Mă întrebam atunci dacă ei să mișcă în direcția asta, înseamnă oare că Pământul să mișcă în direcția opusă? De fapt, nu e așa…”, râde ea. Seara, urmărea stelele și vâna constelațiile. Interesul pentru felul în care funcționează lumea care o înconjoară s-a păstrat de atunci.

După ani de muncă, din nou la studii

Elina a început încă din universitate să lucreze la Serviciul Hidrometeorologic de Stat (SHS) din Moldova, ajungând de la a oferi suport tehnic pentru sinopticieni până la funcția de vice-directoare și șefă interimară.

După 9 ani la SHS, și-a spus că n-ar fi rău să își continue studiile, mai ales că și familia o încuraja să urmeze calea asta. Știau că Elina își dorea să facă modelare a vremii – un proces prin care se utilizează metode matematice pentru a prezice condițiile meteo într-o anumită regiune.

„Interesele mele nu coincideau cu disponibilitățile din Moldova. Îmi doream să fac modelare a vremii, ceea ce, probabil, nici acum nu se face la noi, nu avem specialiști”, explică ea.

A început cu un masterat în meteorologie în Marea Britanie, cu gândul că, după asta, revine acasă doar că, deși nu a fost mereu ușor cu sistemul educațional englez, lucrurile s-au schimbat.

„Eu nu mai lucram, m-am dus să fiu studentă. Am simțit ca și cum creierul meu a respirat în întregime. E sentimentul ăsta când nu mai ai toate responsabilitățile legate de un post de muncă și lucrezi pentru tine”, își amintește Elina.

După masterat, a urmat un doctorat în Germania, pe care spune că nu l-a făcut pentru titlu, ci pentru că i-a plăcut să învețe. „E o mare bucurie faptul că există posibilitatea de a fi continuu student”.

Proiectul său de doctorat a fost despre circulația atmosferică tropicală și schimbările acesteia din cauza factorului antropic. Dar Elina nu s-a oprit aici și a mai făcut, prin coincidență, după cum spune ea, post-doctorat, tot în Marea Britanie.

Proiecte legate de climă, care aduc la un loc oameni de știință și IT-ști

S-a întors în Germania și a trecut din cercetare la management de proiecte științifice în cadrul Institutului de Meteorologie Max Planck, din Hamburg, unde se află și acum.

Proiectele în care este implicată sunt legate de dezvoltarea modelelor climatice sau de investigarea în detaliu a unui anumit proces climatic. „Uneori, este vorba despre influența unui anumit tip de nori asupra vremii și climei dintr-o anumită regiune. Alteori, poate fi vorba despre evaluarea schimbărilor într-un anumit curent oceanic și care ar fi impactul asupra altor sisteme globale de circulație”, povestește Elina.

Ea precizează că, atunci când specialiștii se referă la vreme și climă, au în vedere perioade foarte diferite: despre vreme vorbim pentru următoarele două săptămâni, iar despre climă raportat la următorii 30 de ani.

Acum, lucrează la un proiect de îmbunătățire a unui model climatic (aceste modele pot simula interacțiunile factorilor importanți ai climei) ce există de mai mult timp, dar urmează să primească o față nouă, mai modernă: codul din spatele modelului este adus la standardele la zi din domeniul IT. Iar asta pentru că, în lume, modelele climatice se dezvoltă în paralel cu ceea ce se întâmplă în IT.

Respectiv, proiectele la care lucrează Elina aduc la un loc climatologi și specialiști IT, pentru a schimba situația de până în prezent, când doar climatologii entuziaști în programare ajutau cu expertiză.

„Îmi place mult comunitatea care s-a creat aici în jurul tematicilor de climă, vreme și modelare. Lumea e foarte deschisă, iar pentru mine a nu lucra singură și a nu fierbe în aceeași apă permanent e un lucru foarte energizant și inspirațional”, spune ea.

Azi, se uită cu fel de multă bucurie cum entuziasmul său din copilărie este împărtășit de oameni de știință – colegi de-ai săi de 60 de ani și mai mult, care, de fiecare dată când văd cum se apropie o furtună, aleargă la fereastră pentru a urmări schimbările de pe cer.

Crede că, deși e mare nevoie, în R. Moldova se va vorbi mai mult despre climă și schimbările climatice atunci când „va fi depășită starea de supraviețuire în care ne aflăm astăzi”.

„Felul în care vorbim de la nivel de știință despre climă e un aspect cu care ne luptăm și aici. Am impresia că tot fierbem între noi și, uneori, nu auzim cum vorbesc alții, cum vorbește societatea despre aceleași teme. Dar se lucrează la asta”, adaugă Elina.

În opinia sa, este important să se comunice despre climă astfel încât toată lumea să înțeleagă că va fi afectată. „Dar asta înseamnă întâi să ajungem la un nivel minim de bunăstare. Mie mi-ar fi foarte greu să-i vorbesc despre schimbări climatice cuiva care caută o bucată de pâine”, conchide ea.

📰 Europa Liberă este și pe Google News. Abonează-te