În acești ultimi doi ani relațiile dintre președintele Iohannis și guvernele succesive PSD-ALDE au fost tensionate. Conflictul s-a acutizat îndeosebi după ce la palatul Victoria s-a instalat guvernul condus de Viorica Dăncilă. Divergențele au vizat chestiuni diverse, de la anumite inițiative de politică externă până la numirea unor miniștri. Nu o dată s-a apelat la Curtea Constituțională, pusă să tranșeze în favoarea uneia dintre părți. De cele mai multe ori, răspunsul Curții a fost (este) cunoscut dinainte, deoarece în actuala ei alcătuire ea înclină balanța în favoarea guvernului. Oricum, s-a ajuns la o situație aberantă, și anume ca România să fie guvernată prin hotărâri ale Curții Constituționale! Nu acesta este, bineînțeles, rolul Curții, și e nefiresc ca președintele să fie obligat să numească un anumit ministru sau un anumit procuror-șef.
Nici sărbătorile de iarnă nu par să fi domolit zelul unora dintre membrii cabinetului Dăncilă. Președintele a respins ca nelegală o propunere a guvernului pentru funcția, extrem de importantă, de șef al Statului Major și a prelungit cu un an, pentru că avea dreptul să o facă, mandatul actualului titular al postului. Reacția guvernului a fost, din nou, de o vehementă agresivitate: președintele a fost, pur și simplu, dat în judecată. Iată, așadar, că și armata se transformă într-un teren al rivalităților politice, iar partidul condus de Liviu Dragnea arată, o dată în plus, că urmărește eliminarea tuturor persoanelor incomode.
Agresivitatea în plan instituțional este dublată de agresivitatea discursului. Ministrul apărării tună și fulgeră la adresa președintelui, fără însă să avanseze vreun argument cât de cât valabil. Încă și mai furioasă este în aceste zile Carmen Dan, ministru de interne. Domnia sa îi aruncă în față președintelui Iohannis vorbe grele, acuzându-l – nici mai mult nici mai puțin – că, după ce i-a năpăstuit pe jandarmi, acum îi persecută pe polițiști. Oare ce gândesc militarii, ce gândește personalul Ministerului de interne când văd cum este sabotată, sistematic, autoritatea președintelui? Pentru că, să nu uităm, președintele este și comandantul suprem al forțelor armate. Dar, cu siguranță, tocmai acesta este scopul urmărit: aducerea în derizoriu a funcției prezidențiale. Operațiune pe care, în acest an electoral, guvernarea PSD-ALDE o desfășoară cu exces de zel.
