Dacă Moldova, asemenea României, are una din cele mai mari ca număr diaspore din Europa, există în paralel cu ea și una mai puțin vizibilă, dar ca influență culturală, adesea și politică, mai importantă. Este aceea a unor oameni ale căror familii au plecat din Moldova sau România cu multe decenii în urmă și ai căror urmași au astăzi doar o idee vagă despre țara lor de origine, spre care privesc însă cu simpatie. Pe urmele unui mare muzician și intelectual, pianistul Artur Schnabel a cărui mamă s-a născut la Iași, corespondentul nostru a întîlnit un director german de editură muzicală cu origini și el în România.
Peter Mischung este directorul unei edituri muzicale germane, Wolke Verlag, cu sediul într-un mic oraș
medieval, nu departe de Frankfurt, Hofheim im Taunus. La această editură, la prima vedere de proporții reduse au apărut edițiile importante, de ordinul a mii de pagini, ale corespondenței pianistului Artur Schnabel, a cărui mamă, cum am descoperit recent, s-a născut la Iași, de unde avea să emigreze spre sfîrșitul secolului al XIX-lea înspre Viena.
Surpriza mi-a fost mare aflînd că și familia directorului editurii muzicale Wolke din Hofheim își are originile în România, tatăl lui fiind din...:
Peter Mischung: „Tatăl meu este din Timișoara, România; nu mai este în viață. A plecat din România în Germania în anii 1930, iar restul familiei mai târziu, unii în anii 1960-70 a secolului trecut. Eu eram pe atunci un copil, am fost [la Timișoara în 1961] la vîrsta de 7 ani, și îmi amintesc foarte puțin. Dar aș fi interesat să călătoresc din nou la Timișoara...”
Peter Mischung și-a creat editura, împreună cu câțiva prieteni, în 1980, și își amintește cu nostalgie momentul:
Peter Mischung: „Eram studenți, patru la număr, și ne lipseau cărți despre Free Jazz. Așa că ne-am apucat să traducem câteva titluri apărute în America și apoi ne-am zis: Ok, dacă tot le traducem, de ce nu am face și o editură să le publicăm chiar noi? Așa că am început cu jazz-ul...”
Se spune adesea, mai ales în Estul Europei, că o editură și încă una muzicală, are puține șanse de supraviețuire fiindcă nu ar găsi un public cititor. Editura Wolke își serbează acum 40 de ani de existență. Peter Mischung comentează râzînd:
Peter Mischung: „Cu siguranță, nu ne-am îmbogățit în acest timp și edițiile noastre rămân relativ mici, unele în doar 3-4-500 de copii. Dar nu interesul de a face bani ne conduce. Principalul nostru scop este să publicăm cărți și subiecte care au rămas uitate de alte edituri sau sînt considerate de prea mică importanță, dar pentru care există un interes public.”
Există și un public pentru o producție atît de limitată, l-am întrebat pe Peter Mischung:
Peter Mischung: „În lumea întreagă – mi-a răspuns el repede -, în momentul de față procentul de cititori germani pe care îl avem este între 25-30%, restul provin din Europa, peste 20% sînt din Statele Unite, alții din Japonia, mai nou și in China. Iar publicitatea o facem numai prin site-ul nostru web. Comunitatea celor interesați în muzica clasică, în cea contemporană, de asemenea, este redusă la nivel mondial, dar toți comunică între ei și se află imediat cînd apare o carte nouă și de unde pot să o procure.”
Editura muzicală Volke își publică lucrările în mai multe serii tematice, dar majoritatea titlurilor - și ele au ajuns astăzi la peste 200 – rămân individuale, publicate după propuneri și discuții cu autorii lor din lumea întreagă.
În momentul acesta există un interes mare pentru muzica și istoria muzicii de pian, care a demarat cu volumele despre Artur Schnabel și familia sa. Volume, aș aminti, de interes și pentru muzicologii și istoricii muzicii din România, fie și numai pentru legătura dintre Schnabel și Dinu Lipatti, imediat după cel de-Al Doilea Război Mondial. Cum a ajuns Peter Mischung la Artur Schnabel:
Peter Musching: „A fost foarte amuzant, fiindcă la
mijlocul anilor 1980 am descoperit o carte ce fusese publicată doar în Statele Unite: Viața mea și muzica. La vremea respectivă nici o editură din Germania nu s-a arătat interesată să o traducă, deși era vorba de cel mai mare pianist german. Așa că am început și am avut deja mai multe ediții, iar apoi am întîlnit-o pe nepoata pianistului, Ann Schnabel Moitier, ne-am reunit și așa am ajuns să publicăm marele corpus al Corespondenței dintre Schnabel și soția sa, cîntăreața Therèse Behr-Schnabel.”
Am făcut observația că așa o ediție cere o muncă enormă, iar traducerea și în limba engleză pe care Editura Wolke o va publica în curînd, anul viitor, dublează efortul. Peter Mischung intervine râzând:
Peter Mischung: „Este o mulțime de lucru deoarece corespondența alcătuiește trei volume, cu două mii de pagini, cu literă mică și extrem de dificil de tradus. În engleza britanică, în cea americană, în ce stil idiomatic ș.a.m.d. Avem un traducător, care lucrează deja de trei ani pe material, și doi editori care îi stau în preajmă și întreabă tot timpul de ce acest englez traduce într-o limbă care este atât de neamericană...”
Este adesea o muncă titanică pentru a identifica, de exemplu, personajele amintite în scrisori, peste 2000 de muzicieni, o întreagă lume care, în cea mai mare pare a ei, s-a dezmembrat, răspândită în lumea întreagă în urma persecuțiilor naziste și a războiului care a urmat.
Editura Wolke, care pregătește la ora actuală o mare biografie și culegere de studii dedicate pianistului Walter Gieseking și un alt volum cu ocazia sărbătoririi în 2010 a centenarului Arturo Benedetti Michelangeli, este o întreprindere admirabilă, care ar merita cunoscută și contactată și de istoricii și muzicologii români.
