La muzeul „Brücke” (Podul sau Puntea) din Berlin a fost inaugurată o amplă expoziţie cu lucrări artistice, expresioniste. Organizatorii doresc să amintească de împlinirea a 50 de ani de la înfiinţarea muzeului, situat în pădurea Grunewald din Berlinul Occidental. Ideea de a înfiinţa un muzeu, dedicat expresioniştilor, aparţinea artistului plastic Karl Schmidt-Rottluff (1884-1976). Acesta a donat land-ului Berlin colecţia sa de lucrări create, în primul rînd, de expresionişti. El însuşi fusese membru al grupului „Die Brücke”, înfiinţat, în 1904, la Dresda, împreună cu Ernst Ludwig Kirchner, Fritz Bleyl şi Erich Heckel.
Expresionismul a fost un curent cultural-artistic şi literar care a apărut la sfîrşitul secolului 19 – parţial ca o contrareacţie la naturalism. S-a manifestat mai ales în artele plastice şi în film, dar şi în literatură, în poezie, dramaturgie şi, pe alocuri, şi-n proză. Expresionismul este o variantă germană a modernismului care în diferitele ţări europene este cunoscut sub felurite denumiri.
În spaţiul cultural românesc, expresionismul a jucat un rol secundar. Ecouri expresioniste vagi se pot depista în versurile lui Lucian Blaga sau în cele ale poetului legionar Aron Cotruş. Singura publicaţie care şi-a asumat ideologia estetică a expresionismului, intitulată „Der Nerv” (Nervul), a apărut timp de un an la Cernăuţi, în 1919, sub direcţia lui Albert Maurüber.
În legătură cu acest curent ar mai fi de menţionat că naziştii au etichetat lucrările expresioniste drept decadente, interzicîndu-le. Unii expresionişti ca, de pildă, Emil Nolde, au încercat să-i convingă pe nazişti că împărtăşesc ideologia lor. Ploconirea nu i-a reabilitat, rămînînd anatemizaţi drept artişti „degeneraţi”. Alţi, expresionişti, ca de exemplu Hanns Johst, au devenit aliaţi ai naziştilor. Astfel, Johst a fost recompensat cu funcţia de preşedinte al Uniunii Scriitorilor din cel de-al III-lea Reich. Tocmai această alunecare a unor expresionişti spre dreapta fascistă i-a determinat pe unii teoreticieni ai realismului socialist să condamne întregul curent, acuzîndu-l de formalism.
Expoziţia jubiliară din Berlin reconstituie acum prima prezentare publică a unor lucrări selecționate în 1967-68 cu prilejul deschiderii acestui muzeu unic din Germania. Este vorba despre 39 de picturi, 72 de gravuri şi desene, 7 sculpturi, 18 cărţi poştale – toate provenind din fondul artiştilor Karl Schmidt-Rottluff şi Erich Heckel (1883-1970). Pe lîngă lucrări plastice, organizatorii mai expun şi vitrine originale şi mobilier istoric. Cîteva tablouri care au fost expuse în urmă cu 50 de ani sau apoi în încinta muzeului au fost retrocedate persoanelor cărora le-au aparţinut şi care au fost confiscate în timpul nazismului. Pe pereţii muzeului unde au fost atîrnate în trecut tablourile retrocedate, locurile au rămas goale şi au fost marcate cu rame simple de lemn.
