Publicația își propunea să reflecte viața școlii și se adresa cu prioritate pedagogilor. Peste trei ani, de la 1 ianuarie 1957, ea a luat denumirea „Cultura Moldovei”, spunând că devine un ziar al tuturor celor însetați „de cunoștințe, de cultură, de literatură și artă”.
Scriitorul Mihail Sadoveanu a salutat apariția noii publicații. „Mă bucură acțiunea pe care ați pus-o la cale. Sunt mâhnit că nu mai am timpul material ca să colaborez la numărul întâi al revistei. Făgăduiesc să fiu alături de dumneavoastră ...”, transmitea urările sale Sadoveanu ziarului de la Chișinău.
- Te-ar putea interesa și: RSSM, 1964: o baie publică pentru Ruseștii-Noi
Zece ani la rând, „în limba bunului și sfătosului Creangă, în limba nemuritoare a poporului”, după cum scria chiar ea, gazeta a purtat un dialog continuu cu cititorii basarabeni. E drept că în grafie chirilică și nu doar despre „zidirea culturală”: le-a mai adus la cunoștință „și slova, și fapta partidului”.
Apariția celui de-al 1000-a număr al gazetei marca „o mică sărbătoare” a redacției și celor care o citeau, o difuzau și o propagau la sate și orașe. Cu acest prilej, gazeta dădea asigurări că va păstra tradițiile și realizările de până atunci și că își va aduce obolul la „făurirea unei societăți desăvârșite și educarea unui om care va atinge culmile perfecțiunii sale”.
Ce s-a ales din toate acestea, este istorie și se cam știe.
