E septembrie, se lasă frigul și lucrurile încep să se precipite în Moldova. S-a reunit Parlamentul în sesiunea de toamnă, se fac bilanțuri de guvernare… Ceea ce a incitat opinia publică în aceste zile este arestarea a două combatante din fracțiunea lui Shor – principalul suspect și condamnat în dosarul fraudei bancare.
Dacă fostul primar de Orhei a reușit să fugă din Moldova și, după un timp de uluială și frică, a început să transmită filmulețe video în care amenință pe toată lumea – pe fostul său prieten Dodon nu-l scoate din calificative infamante –, ba chiar promite să se întoarcă pe cal alb, pentru că, nu-i așa, „adevărul va învinge”, nu la fel au reușit colegele de partid ale lui Shor, Marina Tauber și Reghina Apostolova, prinse în rapoartele Kroll – documentele care trec în revistă schemele și personajele implicate în furtul miliardului.
Celor două militante din partidul Shor mai întâi li s-a ridicat imunitatea parlamentară (cu votul a 56 de deputați), apoi Tauber și Apostolova au fost reținute de poliție în fieful lor electoral, la Orhei.
Sunt primele arestări efectuate sub noua guvernare în dosarul furtului miliardului (după cazurile Filat și Platon „săltați” și judecați pe timpul regimului Plahotniuc), și s-au găsit deja sceptici care au spus că noua procuratură și noua guvernare – la noi lumea se obișnuiește greu cu ideea că procuratura și guvernarea ar trebui să fie separate – n-au avut curajul să se ia de marii mahări din PD, ci au arestat două femei abandonate de Ilan Shor.
Totuși destui cetățeni jubilează, spunând că în sfârșit s-a făcut dreptate, amintindu-și de episoadele provocatoare, sfidătoare care au avut-o ca protagonistă pe Marina Tauber. Aceasta atacase vulgar, în mai multe rânduri, Opoziția și presa independentă – la Orhei la un moment dat chiar a bruscat o jurnalistă incomodă în huiduielile a zeci de susținători întărâtați.
Alți observatori spun că aceste arestări au menirea să camufleze încheierea noului acord între PSRM și ACUM, după ce s-au consumat, iată, o sută de zile de guvernare comună – fază concentrată pe dezoligarhizare și reforma în justiție.
Noul acord pe care l-au semnat în fața camerelor de luat vederi doar adjuncții șefilor de partide, PPDA, PAS și PSRM, dar cu girul primelor persoane în stat, pune capăt speculațiilor legate de eventualitatea unor alegeri anticipate. Deocamdată, anticipatele se amână. Maia Sandu promite să prezinte în curând un bilanț al celor 100 de zile de guvernare, iar până atunci presa are destule motive să încerce ea însăși să contabilizeze reușitele și eșecurile noii puteri.
Bilanțul nu poate fi unul extraordinar, de vreme ce dezastrul lăsat de regimul Plahotniuc este imens: economia pusă pe butuci, relațiile cu partenerii occidentali blocate, iar justiția care ar fi trebuit să vegheze la starea de normalitate a statului și a societății este coruptă și clientelară. Adică la fel de vinovată, ca și politicienii, de „picajul” Republicii Moldova.
Cred că lucrul cel mai de seamă al primelor 100 de zile a fost reluarea finanțării externe: instituțiile europene, Statele Unite susțin guvernarea de la Chișinău.
Cred că lucrul cel mai de seamă al primelor 100 de zile a fost reluarea finanțării externe: instituțiile europene, Statele Unite susțin guvernarea de la Chișinău. Promisiunile în domeniul justiției rămân în continuare pe agenda guvernării. Chiar în aceste zile au fost votate în a doua lectură modificări la legea Procuraturii, care stabilește o nouă formulă de alegere a procurorului general, menită să asigure independența instituției.
Nu știm cât de clar e prevăzută în noua lege și procedura de demitere a procurorului general – poate mai importantă decât procedura de numire. Experții în domeniu vorbesc de asemenea și despre nevoia de a asigura independența procesuală a procurorului de caz, recte protejarea lui în fața superiorilor care i-ar putea cere suspendarea anchetei sau ignorarea anumitor fapte și probe.
Singurii care profită imediat de pe urma acestei coabitări sunt Dodon și socialiștii, care folosesc Blocul ACUM drept „bilet de trecere” în Occident.
Pe de altă parte, o nouă „tură” la guvernare a tandemului PSRM-ACUM alimentează neliniști justificate: această coaliție a fost girată nu doar de Occident, dar și de Rusia, care numai stat de drept și europenizare nu-și dorește în Republica Moldova. În plus, singurii care profită imediat de pe urma acestei coabitări sunt Dodon și socialiștii, care folosesc Blocul ACUM drept „bilet de trecere” în Occident.
Toate speranțele de leagă de echipa condusă de Maia Sandu, care rămâne garantul la vârf al direcției corecte. Întrebarea este cât și cum controlează premierul procesele derulate în Republica Moldova?
La fel ca acum o sută de zile, există doar două posibilități: să guvernezi în această formulă nefirească și inechitabilă în ce privește foloasele pe care le trage fiecare dintre actori, sau să spargi coaliția, să avem alegeri anticipate, fapt ce nu exclude ca PSRM să obțină mai multe voturi decât are în acest moment, iar despre comportamentul Partidului Democrat, care nicidecum nu-și poate preciza identitatea, a spune ce comportament va avea e ca și cum ai ghici în bobi. Ultima secvență, în care ni s-a dezvăluit ideologia PD-ului, este aceea în care Plahotniuc, Iaralov și Dodon discută despre federalizare, ca temei pentru o alianță PD-PSRM.
În contextul semnării noului acord între formațiunile de la guvernare, în Blocul ACUM apar „voci disidente”. Parlamentarii Octavian Țîcu, Iurie Reniță și Lilian Carp țin să-și marcheze disocierea față de intervențiile lui Dodon și în general față de parteneriatul cu PSRM. Dilema lor este și dilema noastră: ce contează mai mult – să-ți faci auzită vocea distinctă, apelând la principii și valori în care crezi, dar care pentru moment, într-o anume conjunctură, nu-ți oferă o altă soluție practică decât convocarea de alegeri anticipate cu toate necunoscutele și consecințele ce pot decurge de aici; sau păstrarea unei solidarități de echipă și încercarea de a avea o prestație mai exigentă și mai vigilentă în raport cu „aliații” socialiști?
Pentru că dinspre PD – am mai spus-o – nu se vede nici un gest care să confirme opțiunea lor pretins proeuropeană, anti-rusă și anti-Dodon, ci doar o pândă resentimentară și specularea previzibilă a erorilor comise de noii guvernanți.
Principalul obiectiv al Partidului Democrat e să scape cât mai ieftin din asaltul preconizat de organele de drept asupra schemelor de corupție și delapidărilor care au înflorit sub regimul Plahotniuc.
Coaliția PSRM-ACUM, bizară, „împotriva naturii”, cum i s-a spus, s-a creat cu „largul concurs” al Partidului Democrat.
Ultimul congres al partidului a demonstrat că PD refuză să se reformeze și că este incapabil să vină cu soluții utile, credibile, la problemele Republicii Moldova. Nu se descarcă de trecutul său toxic, nu scoate în față oameni nepătați, care să dea un suflu nou acestei formațiuni și să ofere speranța că am putea avea în următoarea legislatură o alianță temeinică a forțelor democratice și proeuropene.
Coaliția PSRM-ACUM, bizară, „împotriva naturii”, cum i s-a spus, s-a creat cu „largul concurs” al Partidului Democrat. Să nu se mai lamenteze Candu, Filip, Diacov și ceilalți. Pentru că nu-i crede nimeni.
* Opiniile exprimate în acest material aparțin autorului și nu sunt neapărat ale Europei Libere.
