Într-o vreme, eram prieten bun cu domnul Z pe Facebook, exista parcă o simpatie reciprocă. Domnul Z era doct, avea deseori discernămînt şi scotea la iveală tot felul de metehne ale sistemului nostru politic. Şi îi dădeam like-uri grăsulene cu plăcere. Şi domnul Z îmi dădea mie like-uri apăsate. Aşa se clădeşte o prietenie pe FB!
Răceala dintre noi a intervenit brusc după ce domnul Z a intrat într-o formaţiune politică. Fireşte, domnul Z dorea să primenească patria, era acelaşi om drept şi bun la suflet, acelaşi om doct. Dar în calitatea mea de jurnalist al Europei Libere nu prea obişnuiesc să dau like-uri unor politicieni, oricît de frumoşi şi oneşti ar fi. Şi domnul Z, ocupat zilnic pesemne cu primenirea ţării, încetase să-mi mai dea like-uri. Şi s-a năruit prietenia noastră facebook-istă. Nici nu mai ştiu: a existat ea oare cu adevărat?
În fond, m-am gîndit că anume politica ne-a distrus prietenia virtuală. Iar recuperarea acestei prietenii ar fi posibilă numai în cazul în care domnul Z ar pleca din politică. Căci numai aşa ar putea să obţină like-uri de la mine. Dar mai poate oare să plece din politică domnul Z? Şi chiar dacă va pleca, va mai fi el acel domn Z pe care îl ştiusem eu înainte vreme? E puţin probabil. Se zvoneşte că politica asta îl modifică pe om…
