În martie 2024, un grup de 143 de femei groenlandeze au dat în judecată statul danez pentru că au fost implantate, fără cunoștința sau acordul lor, cu sterilet în anii ‘70. Unele dintre ele aveau chiar și 12 ani când au suferit procedura.
Primul proces a fost înaintat în octombrie 2023, de 67 de femei, însă de atunci din ce în ce mai multe victime ale practicii s-au alăturat procesului.
Multe dintre ele nu au putut să conceapă copii sau au suferit de sângerări, dureri abdominale ori infecții, mai ales fetele cele mai tinere, care au primit dispozitive prea mari pentru trupurile lor încă nedezvoltate.
Unele dintre victime au aflat doar decenii mai târziu ce li s-a întâmplat. Majoritatea sunt acum în vârstă, dar încă își doresc răspunsuri din partea guvernului danez și compensație pentru procedura care le-a afectat întreaga viață.
Potrivit BBC, până în 1969, la doar patru ani de la începutul programului, 35% dintre femeile groenlandeze fertile fuseseră implantate cu sterilet. Până în anii ‘70, jumătate dintre femeile fertile de pe insulă fuseseră implantate cu sterilet.
Unele femei au primit dispozitivul contraceptiv intrauterin după ce au făcut avorturi sau după ce au pierdut sarcini, ori în timpul altor proceduri medicale, deși nu consimțiseră. Practica pare să fi continuat, tot fără acordul pacientelor, chiar și în secolul XXI.
Prima femeie care a vorbit public despre ce i s-a întâmplat a fost Naja Lyberth, căreia i-a fost implantat steriletul la 14 ani, în 1975, în timpul unei examinări de rutină. N-a știut ce s-a întâmplat, nu i s-a cerut permisiunea.
„Mi-a fost frică. Nu puteam să le spun părinților mei. Eram virgină, nici măcar nu sărutasem vreun băiat”, povestește Naja Lyberth. „Încă țin minte medicii în halate, poate și o asistentă. Am văzut dispozitivele unde-ți puneai picioarele. Mi-a fost foarte frică. Echipamentul medical era atât de mare pentru corpul meu de copilă - simțeam de parcă eram înjunghiată”.
A reușit să-l scoată la 17 ani, dar nu a putut să aibă primul copil decât la 35 de ani.
„Fac parte dintr-o generație de femei traumatizate”, spune Lyberth pentru BBC. După ce și-a început propriul parcurs de vindecare a traumei, ea a început să caute pe Facebook alte victime ale practicii medicale a danezilor.
O altă victimă, Britta Mortensen, avea 15 ani și era la internat în Danemarca, în anul 1974. Deși a refuzat să i se implanteze steriletul, directoarea școlii i-a spus „ba da, vei primi unul, chiar dacă refuzi”. Ani întregi, nu a știut că ea nu era singura, povestește ea pentru France24.
„Pe vremea aceea, când un danez îți spunea ceva, aia era ca legea, trebuia să asculți de ei”, spune o altă victimă, Hedvig Frederiksen, căreia i-a fost implantat steriletul la 14 ani, în 1974.
Problema a fost inițial remarcată doar în Groenlanda, însă cu ajutorul podcastului Spiralkampagnen (campania spiralei), danezii au ajuns să afle și ei despre ce s-a întâmplat în Groenlanda.
Acum, Lyberth și celelalte femei din proces își doresc să se facă dreptate, până nu este prea târziu. „Cele mai bătrâne dintre noi au peste 80 de ani, așa că nu mai putem aștepta. Cât mai trăim, vrem să ne redobândim stima de sine și respectul pentru pântecele noastre”, a declarat ea. Autoritățile daneze au promis să ancheteze acest caz și spun că vor publica anul viitor un raport.
Procesul va continua, în paralel, iar groenlandezii vor să analizeze situația din punctul de vedere al drepturilor femeilor, dar și al drepturilor populației indigene. Este posibil ca autoritățile groenlandeze să încadreze campania daneză în categoria de genocid - unul dintre criteriile stabilite de ONU pentru genocid este impunerea măsurilor de reducere a nașterilor.
Ocupația daneză și controlul populației indigene
Groenlanda este un teritoriu al Danemarcei. Insula din America de Nord, cea mai mare din lume, a fost ocupată de Vikingi acum un mileniu, aflându-se sub ocupare norvegiană până în 1814. Odată cu separarea Danemarcei de Norvegia, insula a rămas Danemarcei și oamenii de acolo au devenit cetățeni danezi.
Insula a fost o colonie daneză până în 1953 (Copenhaga s-a opus vehement, chiar răpind copii pentru a crea o elită vorbitoare de daneză pe insulă) și a fost recunoscută ca provincie autonomă doar în urma unui referendum din 2008, care a acordat mai multă putere guvernului din capitala Nuuk.
Danemarca a păstrat control strict asupra afacerilor și culturii groenlandeze. Istoric, le-a limitat comerțul celor de pe insulă și a impus educația în daneză, până la punctul în care copiii de pe insulă erau trimiși în Danemarca la școală.
Groenlandeza, limba vorbită de 50.000 dintre cei 57.000 de locuitori, a fost recunoscută ca limbă oficială doar în 2009.
Nouă din zece locuitori ai Groenlandei sunt inuiți, o populație indigenă ajunsă pe insulă în secolul XIII, pe când satele vikinge deja dispăreau. Această compoziție etnică a devenit o problemă pentru Copenhaga în anii ‘60 și ‘70, în același timp în care în Groenlanda înfloreau idei de independență și populația era în creștere.
Concepția danezilor la acea vreme era că inuiții nu ar fi știut să folosească contraceptivele clasice și că măcar steriletul ar fi funcționat oricum. Femeile din Groenlanda nășteau, în medie, câte șapte copii înaintea campaniei de sterilizare forțată, care a scăzut aproape peste noapte rata nașterilor la 2,3 copii pentru fiecare femeie.
Autoritățile daneze au luat cel puțin 4.500 de fete și femei inuite (jumătate din populația groenlandeză fertilă, la acea vreme), inclusiv cele care erau la școală în Danemarca, și le-au implantat, cu forța, steriletul. Procedurile au fost efectuate de medici danezi, pentru că sistemul sanitar din Groenlanda s-a aflat sub controlul Copenhagei până în 1991.
Sterilizarea forțată a populației indezirabile în Suedia
Această campanie de sterilizare forțată nu este unică în Europa. Până recent, Suedia era centrul eugeniei din Europa - e vorba de practica de selecție rasială a celor mai „dezirabile” trăsături umane.
Deși eugenia a fost recunoscută drept o practică inumană folosită de naziști în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, în Suedia aceasta a continuat până în anii ‘70.
Institutul de Biologie Rasială, primul din lume care studia eugenia, a fost reorganizat doar în 1958 și integrat într-o universitate de lângă Stockholm.
Între 1934 și 1976, autoritățile suedeze au sterilizat forțat între 20.000 și 33.000 de oameni, majoritatea femei, considerați „cu minte slabă” sau „de rasă mixtă”, mai ales cei care aveau origini din grupul indigen al arcticului, Sami. Aceștia erau considerați „inutili” pentru genul de societate pe care Suedia încerca s-o construiască.
Chiar dacă programul a început din considerente de puritate rasială și împotriva celor cu probleme fizice sau mintale, a ajuns să se aplice după considerente socio-economice. Multe dintre victime proveneau din familii sărace, iar lipsa lor de educație le făcea să pice testele IQ care erau criteriul pentru unele sterilizări. La acea vreme, legea suedeză permitea sterilizarea în scopul eugeniei, chiar și fără consimțământul pacientului. Oamenii puteau cere autorităților să sterilizeze membrii familiilor „problematice” din vecini.
„Toate partidele, mai puțin comuniștii, susțineau această așa-zisă măsură de sănătate publică”, explică profesorul de istorie Sven Widmalm pentru Euronews. Social-democrații argumentau că acesta este costul unui stat social, că unele familii trebuiau limitate, că „statul social este doar pentru oamenii care se comportă frumos”, scria Washington Post în 1997.
Programul suedez de sterilizare în masă a fost abolit doar în 1974, inclusiv grație mișcării pentru drepturile femeilor.
Institutul Karolinska din Stockholm, unul dintre cele mai prestigioase centre de cercetare medicală din lume și cel care acordă premiul Nobel pentru medicină, a decis doar în 2021 să redenumească mai multe clădiri și străzi din campus care purtau numele cercetătorilor din domeniul eugeniei, indivizi cu viziuni naziste declarate deschis.
Femeile rome, ținta sterilizărilor forțate
Și în Europa centrală au avut loc campanii similare, dar împotriva femeilor rome. În Cehoslovacia, apoi în Cehia și Slovacia, între 1966 și 2012, sute sau chiar mii de femei rome au fost sterilizate fără să-și dea acordul de bunăvoie și fără să fi fost informate curpinzător despre urmările procedurii.
Deși campania a început pe vremea comunismului, ea a continuat chiar și în timpul democrației. Recent, statul ceh a introdus posibilitatea despăgubirilor pentru femeile care au fost sterilizate ilegal, dar doar până la sfârșitul anului acestuia. Ministerul Sănătății a încercat să respingă o astfel de cerere, dar victima s-a plâns în instanță, așa că țara va fi nevoită să plătească compensații pentru că cererea a fost respinsă incorect.
Potrivit site-ului ceh Romea.cz, majoritatea femeilor care cer compensații au fost sterilizate după presiuni psihologice intense și amenințări că le vor fi luați copiii sau le vor fi anulate alocațiile de la stat. În unele cazuri, li s-au promis bani dacă se lasă sterilizate în interesul „sănătății publice”. De multe ori, medicii începeau prin a convinge femeia, în mod mincinos, că pruncul nu va fi sănătos, sau că ceea ce i se propune este o metodă de anticoncepție temporară.
