„O să treacă și asta. Care știe ce înseamnă viața, aceluia nu-i trebuie bogăție!” (FOTO/VIDEO)

Organizaţia Mondială a Sănătăţii a dat strigătul de luptă împotriva coronavirusului. „Să le ceri oamenilor să rămână în case şi să opreşti mişcarea lor reprezintă metode prin care câştigăm timp şi reducem presiunea asupra sistemului de sănătate. Aceste măsuri însă nu sunt suficiente pentru a stopa epidemia”, a declarat directorul general al OMS. Ţările trebuie să-şi extindă şi să-şi perfecţioneze sistemele de sănătate şi să implementeze sisteme pentru identificarea fiecărui caz suspect. În plus, trebuie să crească numărul de teste pentru depistarea virusului. Ce știu și ce cred moldovenii despre pandemia COVID-19? Căutăm răspuns la acest sfârșit de săptămână.

* * *

Situația pandemiei COVID-19 preocupă în mod diferit și locuitorii de la periferie. Mai departe de capitală, unde este și mai multă populație îmbătrânită și cu tradiția întâlnirilor în familie de Paști și unde capacitatea sistemului medical este mai redusă, factorul de risc nu e de neglijat. Oamenii sunt conștienți că e zona care poate să aducă o evoluție nefavorabilă în epidemia de coronavirus. Dar în situația în care fiecare persoană ar acționa gândindu-se la sine, dar și la ceilalți, impactul acestei epidemii poate să fie mai mic. Iată ce cred oamenii cu care am discutat la Nisporeni despre coronavirus.

– „Mi se pare că nu toți moldovenii își dau seama de ce pericol avem noi la momentul de față și nu numai noi, dar toată lumea. Ar trebui de întreprins niște măsuri mai drastice la nivel de guvern pentru întreaga țară, dar oamenii trebuie să știe, în primul rând, lucrurile elementare: spălatul mâinilor, distanța de un metru unul față de altul și, desigur, dezinfecție.”

Europa Liberă: Dar sloganul acesta, „Stați acasă”, prinde?

– „Da, nu pe degeaba se spune peste tot că să stați acasă. În primul rând, dacă stai acasă, nu te expui pericolului pe care îl au alții primprejur, dar cei care activează trebuie să fie foarte-foarte atenți, că virusul e foarte periculos și, dacă nu ne-om atârna serios față de această boală, vom păți mai rău ca alte țări.”

Europa Liberă: Și așa aici, la Nisporeni, majoritatea familiilor au pe cineva plecat la muncă în străinătate.

– „N-am prea auzit la noi, în Nisporeni, să vină, să umble. Știu unul care a venit, îi vecinul meu, dar e izolat acasă, nu iese, nici nu vorbește cu nimeni.”

Europa Liberă: De unde a venit?

– „A venit din Italia și are de-acum o săptămână, poate oleacă mai bine, de când s-a autoizolat, lucrează prin grădină, nu vorbește cu nimeni, nici nu iese. Suntem la distanță de două case, nici noi nu vorbim. Dacă ar înțelege toată lumea așa să se protejeze – poate vom ieși. Îi foarte greu de ieșit, țările civilizate ca America, miliarde dau, Italia dă miliarde de euro pentru acest virus. Dar noi? Eu n-am auzit încă la nivel de stat să spună cât am alocat noi pentru acest virus. La noi mai mult scrie: care are posibilitatea, ajutați-ne, ajutați-ne.”

Europa Liberă: Da, guvernul a zis că s-a deschis un cont și pe contul acesta pot fi depuși bani.

– „Eu, ca agent economic, și așa achit impozitele, mai ajut pe care trebuie, dar la nivel de stat sunt fonduri speciale din care trebuie de ajutat.”

Europa Liberă: Pentru că unii cetățeni intră în panică și se tem că nu vor exista produse alimentare, încearcă să facă multe provizii, ce-i sfătuiți, că văd că rafturile nu sunt goale?

– „Unii nu-și dau seama și se folosesc de acest caz și măresc prețurile, artificial măresc prețurile, piața e închisă, ceea e închisă, legumele, fructele noi numai de la Metro putem să le luăm, dar acolo sunt foarte mari prețurile și de aceea iese scumpă producția și oamenii ne fac observații.”

Europa Liberă: Dar aveți totul ce trebuie să fie aici, în alimentară?

– „Ne străduim să avem tot ca pe timpurile cele bune, poate chiar și mai multe încă. Pâine este de ajuns, făinoase, dar se cumpără foarte mult, lumea îi în panică, cumpără crupele, cumpără făinoasele, uleiuri, se tem că nu vor mai fi. Dar ne trebuie liniște, ne trebuie să ne dăm seama foarte bine în ce situație suntem și adecvat să acționăm conform regulilor ca să avem și noi posibilitatea de a ieși din această criză, dar dacă vom fi precauți, atenți și vom îndeplini toate normele – vom ieși din această criză.”

Europa Liberă: Cât de mult au grijă moldovenii de sănătatea lor?

– „Nu prea au grijă moldovenii de sănătate, deoarece noi lucrăm în medicină și chiar facem servicii la intrare, monitorizăm febra pacienților și vin bătrânei, de multe ori le spunem: „Dvs. doar auziți care-i situația în țară”, bătrâneii vin că se simt rău, că le trebuie pastile, le trebuie ceva, așa că nu, nu prea...”

Europa Liberă: Dar cât de mult contează ca lumea să respecte ceea ce e indicat?

– „Foarte mult, foarte mult contează, deoarece un pacient știți pe câți poate să-i molipsească și ei chiar fiind bătrâni, nu de aceea că ei așa vor, dar de aceea că așa-i bătrânețea, nu mai suntem chiar atât de minuțioși în spălatul mâinilor. Chiar acum mulți pacienți au spus că ei nici nu au știut că așa trebuie de spălat mâinile, dar asta joacă un rol foarte important, foarte.”

Europa Liberă: Dar, în general, despre cultura sănătății în societate ce ne puteți spune? Există această cultură a sănătății?

– „Nu prea. Când nimerim în situație, noi ne aducem aminte și de medici, și de Dumnezeu, și de toți, știți, dar așa…”

Europa Liberă: Dar așa o neglijăm?

– „O neglijăm, o neglijăm. Și mă adresez către toți să prețuiască sănătatea și să asculte medicii.”

Europa Liberă: De ce este important de respectat toate restricțiile acestea care sunt impuse?

– „Eu îs de acord că foarte trebuie de respectat, fiindcă e o chestie foarte serioasă și trebuie de respectat, fiindcă în alt mod nu scăpăm de dânsa și paza bună trece primejdia rea.”

– „Paza bună trece primejdia rea. Este frică, la majoritatea le pare șagă, dar deja parcă au început să înțeleagă. Dacă mor acolo câte 700 și aici suntem…”

Europa Liberă: Unde, în Italia?

– „Da. Că am băieți pe acolo și șezi cu frica în spinare și aici, și acolo…”

Europa Liberă: Dvs. ieșiți din casă sau mai mult totuși stați acasă?

– „Acasă stăm, numai iaca dacă îs la serviciu și înapoi, așa, de-amu spun, cam puțin…”

Europa Liberă: Dar nu discutați cu vecinii?

– „Cu cine să discuți, dacă nu e nimeni pe străzi? O murit toți, care s-au dus, nici câini nu-s pe drum, nu știu, nu-i nimeni.”

Europa Liberă: Ați făcut provizii de alimente?

– „Ei, n-o să târâi cu sacul, târâie cu sacul, uite, dar ce, îi foamea? O fost foamea, că părinții au petrecut și n-au murit atunci, dar noi o să murim de foame amu?”

Europa Liberă: Prețurile vi se pare că se ridică brusc?

– „S-au și ridicat, d-apoi 100 de lei un kilogram de usturoi a ajuns, uite, sunt cartofi de 18 pe la supermarketuri, de la zece ori de la șapte, cât a fost, doar au promis că n-o să se ridice prețurile, dar la noi…”

Europa Liberă: Cine a promis?

– „Președintele a spus doar să nu se ridice prețurile, că o să ia măsuri. Dar cum acum ar trebui să fie un control, să controleze sacul acela, nu așa că azi-seară iei cu zece lei, dar a doua zi tot din sacul acela iei cu 20 de lei. O să bată la buzunar că n-o să fie parale, am în vedere că lucrul nu merge, iaca, asta îi principalul, că boala ca boala, dar ne afectează și asta.”

Europa Liberă: Dar relația pacient-doctor e una prietenoasă?

– „Este și bine, este și rău.”

Europa Liberă: De această epidemie, pandemie de coronavirus vă este frică?

– „Oleacă da, oleacă da, pentru că asta e tragedie, mai ales pentru acei tineri. Viața e înainte, viața trebuie de trăit, de bucurat, dar aici probleme, și neplăcute probleme.”

– „Se tem persoanele de coronavirus, fiindcă sunt informați despre această infecție care bântuie prin toată Europa, inclusiv Republica Moldova nu este ferită de această infecție. Cu părere de rău, deja avem cazuri de infectare și deces. E frică ca să nu fie afectate persoanele, să nu infecteze membrii familiilor, apropiații, de aceea trebuie să luăm toate măsurile ca să ne protejăm.”

Europa Liberă: Această pandemie de coronavirus bagă frică în oameni?

– „Da, cam s-au oprit toți pe lângă casă, că se aude din depărtare că e foarte grav, și ai noștri, moldovenii se stresează, unii, care nu au încredere, nu se stresează, alții da.”

Europa Liberă: Cât de mult contează să fie respectate aceste condiții care se cer?

– „Trebuie respectate, zi de zi trebuie respectate, pentru că fiecare trebuie să avem grijă de noi, să se protejeze fiecare în felul lui, să stea acasă și pe lângă casă, ce este – aceea mănânci, că de foame nu a murit nimeni. Mănânci și numai magiun în fiecare zi, dar știi că ești sănătos.”

Europa Liberă: Iată, Dvs. sunteți lucrător aici, într-o alimentară din Nisporeni. Cât de des vă vin cumpărători?

– „Puțini, slab la noi, adică nu suntem la centru, unde-s la centru multe magazine alături – acolo sunt persoane mai aglomerate.”

Europa Liberă: În aceste zile s-a întâmplat să aveți tejghelele goale?

– „Da, au fost și momente la făinoase, făinoasele, crupele, orezul, hrișca toată, mancă (griș), chiar și fulgi de ovăz, macaroane, tot s-a golit, da.”

Europa Liberă: Dar acum?

– „O dată la o săptămână aducem marfă și acum s-a mai stopat, că ei de-acum, da, îs prin casă. Acum numai pâinea merge așa mai des, da.”

Europa Liberă: Ce-i sfătuiți totuși pe lume?

– „Să iasă mai rar, pot să iasă la cumpărături o dată la trei-patru zile, mai rar și nu în locuri aglomerate.”

Europa Liberă: Cum au grijă moldovenii de sănătatea lor?

– „Dar cum au? Care și cum.”

Europa Liberă: Acum există o frică de acest virus?

– „Este, câte oleacă este.”

Europa Liberă: Dar de ce e frică?

– „Te duci la spital, n-ai treabă, te duci la doctor, n-ai în buzunar – nu faci nimic.”

Europa Liberă: Îi scumpă sănătatea?

– „Îi scumpă, că medicamentele te ustură pielea. Dai arvonă înainte ș-apoi îți aduce tabletele.”

Europa Liberă: Cum vă protejați de acest virus?

– „Mai stăm prin casă, dar dacă ți-i a mânca trebuie să ieși, trebuie să te duci. Ce să faci? La deal ne mai ducem, la lucru ne mai ducem.”

Europa Liberă: Unde?

– „La vie, la osaibă, în ogradă trebuie să mai faci ceva, că nu face nimeni altcineva, dar în casă dacă șezi nu-ți dă nimeni nimic.”

Europa Liberă: Ce provizii aveți, în beci ce aveți?

– „Cartofi avem, vin mai este câte oleacă.”

Europa Liberă: Există frică de acest coronavirus?

– „Care și cum înțelege.”

Europa Liberă: Cum se protejează lumea?

– „Se asigură cu mască.”

Europa Liberă: Ați purtat mască, mănuși?

– „Mai purtăm din când în când, iaca, în mașină stă.”

Europa Liberă: Din casă ieșiți?

– „Dacă trebuie mai ieșim, ne socotim și la lucru, numai că stăm acasă, n-ai încotro, așa-i. Sperăm că o să depășească, să se termine, să se oprească mai repede, să nu mai dureze mult.”

Europa Liberă: Ați făcut provizii de alimente?

– „Avem tot timpul ca pentru criza asta, nu-i, așa tot timpul ne facem câte oleacă să fie de mâncare, pentru copii mai mult: cartofi, ceapă, morcov.”

Europa Liberă: Dar în magazine găsiți ceea ce aveți nevoie?

–„Da, este cam de toate, bani de-or fi. Bani sunt – cum este și de mâncare, găsim toate celea.”

Europa Liberă: Vă este frică de coronavirus?

– „Nu.”

– „Nu ne este, noi ne gândim la bunul Dumnezeu, să ne păzească pe toată lumea și pe noi. Ne protejăm cu măști, cum vorbesc la televizor – așa și facem.”

Europa Liberă: Din casă ieșiți, cât de des?

– „Nu, nu ieșim, cum, până la magazin, cumpărăm alimente și ce ne trebuie…”

– „Prin ogradă așa mai lucrăm câte olecuțică, dar așa nu prea.”

– „Ascultăm ce spun cei de sus.”

Europa Liberă: Dar, în general, ați avut grijă în viața Dvs. de sănătate?

– „Bogdaproste de Dumnezeu merg pe picioare, mulțumim Domnului.”

Europa Liberă: Din Nisporeni, de aici, multă lume este plecată la muncă peste hotare. În Italia, în Spania aveți pe cineva?

– „Aproape a patra familie, a patra casă de aici îs plecați în Italia.”

Europa Liberă: Dvs. aveți pe cineva plecat?

– „Da, în Italia, de-amu are vreo 20 și ceva de ani de când îi dusă…”

Europa Liberă: Și discutați cu ea, ce vă spune?

– „Da, pe Skype mai vorbim câteodată, acum e grea situația la dânșii. Au casă acolo, tot au, s-au făcut locuitori ai Italiei.”

Europa Liberă: Ați mers vreodată în Italia?

– „Am fost, am fost de vreo șase ori. Noi suntem cu 300 de ani în urmă față de dânșii, acolo e țară nu șagă.”

Europa Liberă: Și aveți încredere că sistemul medical de acolo o să facă față?

– „Da, am încredere că medicii o să salveze situația de acolo, fiindcă cultura la dânșii e cu totul alta, nu-i ca la noi. La noi aici ce-i, la noi țăranul mai întâi e slab de fire, dar acolo îs oameni conștienți, îs oameni culți. Ce să facem?... Așa-i. Am trecut războiul, știu că războiul, pe vremea războiului, dar așa ceva, când eram pe malul Prutului, la Grozești am crescut, în ‘45-’44 treceau oamenii Prutul, dintr-un mal în altul era plin cu oameni și noi am crescut cu apă din Prut. Ne duceam și feream cu piciorul, feream oamenii și luam apă de băut, de mâncare, că acolo nu erau fântâni pe malul Prutului. A fost vremea tare grea.”

Europa Liberă: Dacă ar fi să comparați, pentru că ziceți că ați trecut timpul foametei și a războiului și, iată, să faceți comparație cu ceea ce se întâmplă astăzi, când e mai mare frica, teama?

– „Frica azi e mai mare, că nu știi de cine să te aperi și cum să te aperi, dar atunci îl vedeai că e cu arma, știai, ori să te ascunzi, ori să te dai la dos.”

Europa Liberă: Păi, dar acum dușmanul este acest virus, coronavirus.

– „Da, corona acum e, coronavirusul, ce o mai fi fiind și acesta. E greu, e tare rău. Odată în Italia câte 700 de oameni pe sutcă (în 24 de ore) mor, nici pe foamete nu mureau atâția. E greu, dar orice pe pământul acesta vine și se duce. O să treacă și asta. Care știe ce înseamnă viața, aceluia nu-i trebuie bogăție. Aceștia sunt acei care nu știu ce înseamnă viață – umblă după bani, după bani, după bogății și așa că sănătate să fie, că restul găsești și singur toate celea.”

Europa Liberă: Cât e de prețioasă sănătatea?

– „Nici vorbă nu-i, nu-s cuvinte pentru a exprima ce-i sănătatea. Cea mai scumpă e sănătatea. Speranțe de la aceștia ai noștri nu avem și nu putem să avem, mai ales de la Dodon, că el spune că virusul acesta e un fleac, că numai nu a spus că pe o ureche intră și pe alta iese. Asta-i vorbă de președinte al țării? El absolut deloc n-are grijă de norod.”

* * *

Iată ce cred oamenii cu care am discutat la Nisporeni. În plină pandemie de coronavirus, în biserică se fac rugăciuni speciale și se iau măsuri stricte de protecție. Şi preoţii, dar şi credincioşii trebuie să le respecte pentru a limita răspândirea noului coronavirus, sugerează preotul Serghei Novac, parohul bisericii din Vărzărești. El a activat ca medic la spitalul raional, iar de mai bine de 25 de ani este preot. Discuția este despre tămăduirea sufletului şi a trupului.

Serghei Novac: „Omul, dacă este sănătos sufletește, atunci poate realiza în toată plinătatea și ceea ce ține de sănătatea trupească; dacă el mizează doar pe partea trupească, atunci devine numai un boț de carne, cum spunea Ion Creangă din Humulești. Dar omul este și o ființă spirituală și este bine ca să realizeze ambele aspecte într-un mod extrem de armonios.”

Europa Liberă: Există o cultură a sănătății în societate? Știe omul că trebuie să pună preț pe sănătate?

Serghei Novac: „Mă gândesc că ar trebui și o vedem realizată în oamenii care ne înconjoară în măsura în care ei au fost educați. O familie creștină, bine îmbisericită își educă și copiii, urmașii lor anume în acest aspect că sănătatea este un dar de la Dumnezeu și este un mare păcat să nu ai grijă de dânsul, să-l păstrezi, să-l întărești, să-l ferești de toate cazurile care ar putea să vatăme această sănătate.”

Europa Liberă: Dar această goană după avere, uneori, îi face pe oameni să uite că trebuie să aibă grijă și de sănătate?

Serghei Novac: „Avem trei piloni în biserică referitor la ceea ce ține de lucrurile grave care primejduiesc existența omului atât în viața pământească, cât și în cea viitoare. Este vorba despre trei patimi ale omului. Una dintre ele, pe care ați numit-o, este patima îmbuibării pântecelui, adică mâncarea abuzivă, goana după avere și mândria. Și unii din Sfinții Părinți spun cu siguranță că multe din necazurile omului se iau anume din cauză că omul își schimbă punctul de sprijin de la valorile spirituale, morale, care și cum le înțelege, la valori materiale care în fond nu prea dau rezultate bune și oricum, trecând anii, poate zeci de ani, poate chiar la sfârșitul vieții, omul totuși conștientizează că, alergând după bogăție, a alergat după vânt. De aceea, frați creștini, îmbogățiți-vă în lucruri de veșnicie: bunătate, blândețe, respect, ajutor, receptivitate și alte lucruri. Iată această bogăție cultivați-o și amplificați-o la înălțimea care ar trebui.”

Europa Liberă: Cât de mult e nevoie de această tămăduire a sufletului în aceste condiții?

Serghei Novac: „N-am numi în condițiile care sunt astăzi, vă referiți, probabil, la situația de criză...”

Europa Liberă: Situația de criză provocată de această pandemie de coronavirus.

Serghei Novac: „Din contra, situațiile extremale scot doar în evidență niște neajunsuri ale noastre. Poate, într-o măsură oarecare, ar fi bine ca cineva dintre noi să-și facă o totalizare și să vadă unde avem breșele respective asupra cărora trebuie de lucrat, ceea ce ține în general de faptul la ce ar trebui omul să atragă atenție...”

Europa Liberă: Chiar la ce ar trebui să atragă atenție?

Serghei Novac: „La cultură ș.a.m.d. Omul trebuie pe tot parcursul vieții să lucreze asupra sa, dar cele mai principale sunt primele două decenii, aici se statornicesc pilonii pe care ulterior se va construi toată viața omului. Dacă nu se investește în generația în creștere primele două decenii, deci până în jur de 20 de ani, pe urmă este foarte greu de refăcut.”

Europa Liberă: Din ceea ce aud de la enoriași că în ultimul timp invidia, ranchiuna pun stăpânire asupra unor suflete. De ce și cum scapă omul de aceste metehne?

Serghei Novac: „E greu de soluționat aceste probleme din considerentul că a devenit foarte șubredă temelia familiei, familiile sunt într-o stare foarte gravă. Procentul major de divorțuri deja vorbește despre multe, copii abandonați, copii care sunt asigurați cel puțin material, dar sunt uitați, marginalizați sau scufundați în niște tehnologii moderne care practic îi educă pe copii și noi înțelegem foarte bine că copilul crește ca un monstru. De aceea, procesul educativ, fără ca el să crească într-o familie bine armonizată, unde el să vadă relații normale între părinți, afectivitate față de dânșii, atenție, răspuns la întrebările care îi frământă, că aspectele acestea au fost dintotdeauna, fără asemenea valori și altele care gravitează ca sateliții în jurul lor nu putem să mizăm pe nimic.”

Europa Liberă: Dar vorbeam despre invidie, ranchiună. Iată, cum scapă omul de acestea?

Serghei Novac: „Acestea sunt urmările faptului că omul a fost educat să fie un om egocentric, deci nu i s-a dat educația creștină...”

Europa Liberă: Și acum, reeducarea poate fi salvarea?

Serghei Novac: „Să încercăm, dar dacă au fost consumate deja acele două decenii, e foarte greu, trebuie foarte multă rugăciune, foarte multe jertfe din partea ceea care ar trebui să se angajeze în educația tineretului, dar, cu părere de rău, nu toată vremea societatea înțelege global, panoramic ce ar trebui să implice în chestia asta, ca să avem cât de cât o balanța în societate, ca tineretul să aibă o viziune mai limpede, mai transparentă în ceea ce ține de viitorul lor. Majoritatea tineretului, dacă îi întrebați cum își văd viitorul: „Nu m-am apreciat, nu știu, nu înțeleg...”, pentru că n-au fost educați în valorile care ar fi trebuit. Au fost asigurați material și ei s-au gândit că toată viața o să fie așa și când au fost puși față în față cu niște situații, gata, ei s-au pierdut.”

Europa Liberă: Cum devine puternic omul în aceste condiții când mai degrabă frica, teama pune stăpânire pe situație?

Serghei Novac: „Numai Dumnezeu îl ajută pe om, pentru că noi vedem că starea de stres condiționează o purtare psihologică a omului în funcție de ceea ce a fost înăuntrul lui. Depinde și de cele patru tipuri de caracter pe care le au oamenii: melancolic, flegmatic, holeric și sangvinic, dar depinde și de faptul cum ele se asociază, pentru că nu avem tipuri curate, dar depinde cum omul a fost educat. Știți, în genere în toate chestiile acestea omul trebuie să fie educat, să aibă o stabilitate. Dacă omul simte bine temelia sub picioare, el nu se teme de nimic, deci el trebuie să aibă un punct de sprijin fix și asta îi numai Dumnezeu pentru om. Valorile pământești au ceva, un preț, să zicem așa, dar ele nu pot rezolva problemele în totalitate, ele au doar un potențial foarte redus și oamenii care sunt învățați ca să se folosească anume de valorile în care au fost educați, ele nu sunt de durată, pe când creștinul care e angajat în Hristos, el nu se teme. Deci, dacă oamenii știu că este Dumnezeu și suntem sub ochii lui Dumnezeu, ei sunt liniștiți orice s-ar întâmpla.”

Europa Liberă: Au apărut multe mituri, cum te protejezi, cum te vindeci de coronavirus. Dvs. ce ziceți?

Serghei Novac: „Poate cineva face bani pe asta, să zicem, poate cineva vrea să liniștească societatea, dar, în fond, nu soluționează nimic.”

Europa Liberă: Trebuie să fim puternici prin credință?

Serghei Novac: „Duhovnicește, duhovnicește...”

* * *

Așadar, Republica Moldova a decretat stare excepțională și sunt în vigoare deja o serie de restricții. Școlile și grădinițele sunt închise, universitățile și-au suspendat cursurile, terasele, restaurantele, barurile, cinematografele, teatrele, muzeele, expozițiile sunt închise. Este repetat tot mai insistent îndemnul să stăm acasă. Pandemia de coronavirus scoate la iveală nu doar vulnerabilitățile fizice, ci și pe cele emoționale, fie că vorbim de anxietate, atacuri de panică sau pur și simplu frică. Cat de mult este nevoie de un psiholog atunci când lumea este izolată? Întrebarea i-am adresat-o chiar unui psiholog, Daniela Terzi-Barbăroșie.

Daniela Terzi-Barbăroșie: „Este absolut firesc și chiar sănătos să avem o oarecare stare de frică, pentru că asta o să ne aducă și multă precauție, și multă vigilență. Și de aici cred că vom deveni și mai conștienți de măsurile care trebuie luate din punctul de vedere al igienei personale și de grup, atunci când vorbim de aspectele medicale, de transmisiunea bolii. Totodată, însă uneori perioadele acestea tensionate fac din noi două lucruri: ori scot ce avem mai bun, ori scot ce avem mai rău în noi. Și din acest motiv este foarte important să avem un prim moment de autoanaliză și de conectare cu sine și un șir de întrebări aproape existențiale în care să mă întreb: ce-i cu mine, cu viața mea, încotro vreau să merg, care îmi sunt valorile în concordanță cu care vreau să-mi cresc copiii sau să-mi trăiesc viața? Și momentul acesta pentru mulți va fi un moment de răscruce, pentru că așa vom ști să ne responsabilizăm pe viitor și să facem schimbările de care avem nevoie atât la nivel personal, cât și la nivel de comunitate, și la nivel social. Da, eu ca psiholog pot să vă confirm, de fapt, că caracterul și robustețea interioară se dezvoltă mai curând în perioade grele, în perioade mai aspre și contexte sociale mai dificile decât în puf și miere. Bine, eu îmi fac griji pentru toți clienții mei care trăiesc stări mai profunde și pentru toți oamenii cărora le este foarte greu în această perioadă, dar eu știu că dincolo de această furtună va veni un moment în care fiecare se va înălța deasupra unor rămășițe caracteriale nu tocmai plăcute, pentru că, într-un așa context de greu psihologic și tensionat, nu ai cum să nu te transformi și transformarea este un proces, de regulă, de bine.”

Europa Liberă: Din observațiile mele, iată, că muncesc și eu uneori mai mult din izolare, dar oricum merg la magazin, pentru că am nevoie să cumpăr alimente și cele necesare, ceea ce am observat eu, această stigmatizare a altor persoane și izolarea socială. Atitudinea pe care o au unele persoane în legătură cu această distanță socială care face totuși diferență, dacă cineva strănută în șervețel, în batista pe care o are și e la o distanță socială o.k. față de mine, în jur de un metru sau chiar un metru și jumătate, nu ar trebui judecată sau discriminată persoana care strănută, dar în magazin am observat că, din cauza prafului de la un sac de cartofi, cineva a strănutat și în acest moment mai mulți cumpărători au schimbat coada și i-au aruncat și priviri disprețuitoare... O atitudine care mi se pare nu prea omenească.

Daniela Terzi-Barbăroșie: „Da, aveți dreptate. Am observat și eu în spațiul on-line și chiar în mass-media stigmatizarea persoanelor bolnave sau persoanelor care prezintă simptome de viroze. E foarte trist ceea ce spuneți Dvs., pentru că aici e și momentul acesta, hârtia de turnesol a umanității din noi – în loc să privim cu compasiune un om în așa o situație, noi dimpotrivă îi mai dăm un picior. Nu este cea mai frumoasă constatare despre noi ca și comunitate, dar cred că după acest cutremur care este COVID peste noi, lumea își va reconsidera atitudinile și coeziunea socială va învinge, pentru că și Dvs. ca și mine probabil ați urmărit ce solidarizare de forțe pe diferite dimensiuni există acum în societate: sunt grupuri care adună bani pentru medici, care duc produse medicilor, grupuri care ajută bătrânii. Recent am creat un grup de voluntari psihologi care să ofere asistență de prim ajutor psihologic persoanelor cu risc sporit de crize psihologice, am mai văzut un grup cu psihologi școlari care fac același lucru, un alt grup care fac cumpărăturile în locul bătrânilor. Mi se pare atât de frumos să ne uităm și la aceste lucruri bune care se întâmplă!”

Europa Liberă: Din ceea ce am urmărit pe rețelele de socializare, unii sociologi susțin că această pandemie ar putea duce la creșterea natalității, iar pe de altă parte, tot citesc că pandemia dăunează vieții de cuplu, autoizolarea pune la grea încercare cuplurile și această pandemie de coronavirus a sporit cererile de divorț.

Daniela Terzi-Barbăroșie: „Da, înțeleg întrebarea, dna Valentina, și este o preocupare...”

Europa Liberă: Cum se poate conviețui în aceste condiții 24 de ore din 24?

Daniela Terzi-Barbăroșie: „Cred că dacă o relație merge rău până la pandemie, în pandemie nu poate decât să escaladeze și să devină mai toxică. Pe de o parte, dacă ne lăsăm la cheremul acestei disfuncționalități, pe de altă parte însă, dacă o relație mergea prost până să se instaleze carantina și noi aveam o oarecare preocupare pentru cuplul nostru, discuții sau chiar făceam terapie de cuplu, sau aveam pur și simplu preocupări de faptul că nu ne putem înțelege ca și parteneri de cuplu sau cu familia, cu copiii etc., cred că este o bună oportunitate acum să ne oprim din tot iureșul, pentru că altă dată cuplurile sau familia tot timpul spun că nu au timp să se ocupe de ei. Ei bine, acum le-a dat Universul timp să se ocupe exact de aceste lucruri. Îmi este greu să formulez anumite recomandări neștiind situațiile din cuplurile obișnuite, dar de obicei problema cea mai mare acum, dacă pot generaliza un pic din ceea ce se întâmplă și în cabinet când văd cupluri care ajung în terapie, problema cea mai mare este comunicarea și lipsa timpului calitativ în doi sau în patru, dacă e vorba de o familie. Or, acum exact asta avem, ca resursă timpul îl avem pe tot din lume, doar să avem disponibilitate emoțională să ne reconectăm la celălalt. Eu sunt destul de rezervată cu privire la pronosticurile astea cu creșterea natalității sau cu creșterea ratei de divorț, pentru că e o dinamică atât de diferită de la caz la caz, de la țară la țară.

Probabil din punctul de vedere al natalității n-ar fi o idee rea, din punctul de vedere al divorțurilor mi-ar părea rău ca oamenii doar din două săptămâni de carantină să ajungă la concluzia că au nevoie de un divorț. Eu cred, dimpotrivă, că aflatul acesta împreună într-un spațiu închis, dincolo de faptul că-i anxios, că provoacă tot felul de conflicte și animozități poate, dar să fie cel puțin unul din ei sau ăștia doi din cuplu, sau 4-5 din familie câți sunt, chiar și un copil uneori poate avea spontaneitate în a da o altă turnură vieții de familie prin a propune tot soiul de jocuri. Spontan, copiii fiind totuși jucăuși, ei au această tentație a adusului oamenilor împreună, ideea lor de împreunătate e mult mai intensă decât la adulți. Și atunci, ca adulți să ne dăm voie să ne copilărim așa cu ei, să ne jucăm împreună cu ei și o să descoperim, de fapt, o bună sursă de reconfortare emoțională, pentru că jocul cu copiii în mod implicit aduce foarte multă satisfacție. Foarte mulți părinți în Moldova însă nu au descoperit această resursă încă. Eu sper pe durata carantinei să o descopere, deși, din punctul meu de vedere, pentru că am încercat să fac niște grupuri mai vulnerabile de persoane în această perioadă, pentru mine părinții cu mai mult de un copil sunt în grupul de risc și în special mamele, pentru că așa-i tradiția la noi, mamele sunt mai mult cu grija copiilor. Și atunci, dincolo de probleme cu ce să-i mai hrănesc și cum să-i mai astâmpăr, problema cea mai mare este ce să mai fac cu ei că mă scot din minți. Cam asta este starea multor femei și multor părinți în perioada aceasta și, respectiv, o mare parte din regimul zilei eu l-aș dedica activităților cu copiii, pentru că orele care se fac on-line nu aduc atâtea emoții pozitive precum au copiii atunci când merg la școală, respectiv de aici ei pot avea și ei tot soiul de stări, de la plictiseală până la agresivitate și, dintre noi toți, copiii și bătrânii sunt cei mai vulnerabili acum.”

Europa Liberă: Pentru că e nevroza asta totală în lume, am citit cu mare admirație despre inițiativa de pe rețelele de socializare de a crea un grup de prim ajutor psihologic voluntar. Dacă ați putea să ne descrieți, ce vă propuneți să faceți?

Daniela Terzi-Barbăroșie: „Am încercat să centralizăm datele și disponibilitatea fiecărui psiholog pe care i-am invitat să se înscrie în acest grup. Ne dorim să putem oferi pro bono, pentru că clienții care vin în terapie de obicei și-au continuat ședințele on-line, dar acest grup de clienți sunt o altă categorie. Noi ne adresăm categoriilor care în mod normal nu-și pot achita onorariul pentru ședințele de consiliere sau psihoterapie și, în special, celor care au un disconfort major într-un moment concret al zilei, adică nu e o chestie care să mi-o planific să sun diseară un psiholog, dar mai curând, așa cum sună și în formularea grupului – este un prim ajutor, e ca și cum am încerca să oferim ceea ce fac medicii la urgență sau salvarea când vine la un pacient acasă. Acest lucru se poate întâmpla doar on-line în aceste condiții, mulți dintre beneficiarii noștri sunt oameni singuratici, necăsătoriți, de exemplu, sau divorțați, văduvi sau bătrâni, dar sunt și oameni care sunt într-o relație sau în familie, dar nu-și pot gestiona foarte bine stările de anxietate și dezvoltă atacuri de panică, de exemplu, sau au o tristețe majoră și se apropie deja de o depresie.

Noi totuși încercăm să diferențiem formele mai clinice de acest ajutor primar psihologic, pentru că, atunci când omul prezintă deja simptome vegetative, de exemplu: lipsa somnului, lipsa poftei de mâncare, nedorința de a te ridica din pat, de a face duș etc., aceste forme necesită o adresare la un psiholog clinician sau neurolog și psihiatru. În cazul nostru este vorba de stări emoționale pe care persoana nu le poate gestiona de una singură, de obicei e vorba de o discuție în care beneficiarul ventilează emoțional disconfortul și psihologul care-l deservește on-line îl ajută să-și găsească câteva repere, pentru că haosul acesta din cauza pandemiei a tulburat regimul zilei și agendele tuturor. Și atunci, unii oameni au nevoie exact de câteva ancore, este uneori suficient să-i dai unui om două-trei idei și deja îl vezi altfel după o discuție de 30 de minute. Ceea ce se întâmplă, de fapt, acum cu oamenii este exact cu metafora bărcii în furtună, dacă reușește barca la timp să-și lase ancora în jos încât să se stabilizeze, atunci furtuna trece și barca va rămâne tot acolo și intactă. Așa este și cu pandemia, dacă reușim să găsim câteva ancore în noi și în ceilalți, pentru că despre asta este umanitatea totuși, să găsim resurse și în alții atunci când nu le avem, atunci orice situație poate fi depășită. De obicei recomandăm oamenilor să mențină un regim al zilei și un pic să și-l modifice, pentru că altă dată regimul zilei consta în foarte multe activități de ordin profesional, acum, din cauza disponibilizărilor, oamenii nu mai lucrează și asta este o mare sursă de stres, dincolo de aspectele economice e vorba și de neîmplinirile profesionale, lipsa socializării, lipsa recunoștinței pentru zile de muncă pe care ai parcurs-o. Sunt foarte multe nuanțe legate de împlinirea profesională și, respectiv, regimul zilei trebuie să aibă anumite modificări. De obicei noi recomandăm persoanelor să aibă grijă în timpul unei zile să facă ceva pentru suflet, ceva pentru minte, adică o provocare intelectuală, ceva pentru corp, anumite activități de îngrijire corporală gen sport.”

Europa Liberă: Deci, într-un cuvânt, încercați să căutați arme anti-COVID-19 și vă reușește și asta îi sfătuiți și pe alții?

Daniela Terzi-Barbăroșie: „Da, cred că, dacă fiecare din noi ar face ceea ce poate mai bine acolo unde poate, atunci vom supraviețui ca umanitate acestei crize, important este să ne aducem contribuția, să facem acest lucru dezinteresat, pentru că nu avem o garanție pentru gratitudine din ceea ce facem, este important să facem din toată inima ceea ce facem, să transmitem din energia noastră și din pozitivismul nostru și altora, să nu ne lăsăm nici obsedați de problema COVID-ului, dar nici să nu ignorăm această problemă. Asta ar însemna să nu citim știri false, dar să ne informăm în mod rațional, cam 30-40 de minute pentru documentare pe zi este suficient, să facem sport, să ne alimentăm sănătos, să avem un acces la o sursă de lumină, fie balcon, fie geam, dar putem să ne oferim asta în fiecare zi, să continuăm viața socială, desigur că ea va fi on-line acum, dar ne putem conecta cu oameni cu care nu ne-am auzit de ani de zile, pentru că tot dăm vina mereu că nu avem timp, putem face apeluri video cu bunicii, cu hârjoana copiilor și acest lucru va spori coeziunea în familie. Putem descoperi noi pasiuni sau talente noi și putem să ne ocupăm de acestea, pentru că niciodată nu e prea târziu să înveți o limbă nouă sau să înveți a croșeta sau a găti. Limbi străine să învățăm, să facem activități cât mai multe, dar cel mai important pentru mine ca psiholog ar fi să descoperim în noi resursele și să ne autoevaluăm valorile, pentru că după acest haos va veni o perioadă foarte importantă pentru umanitate în rearanjarea lucrurilor și în a ne găsi un alt sens. Poate e vorba de exagerări și consumerism, poate e vorba și de probleme planetare, ca cele ecologice, de exemplu. Sunt foarte multe nuanțe în această tragedie și pentru mine nu este o tragedie. De fapt, eu cred că este o mare șansă a umanității să se redefinească ca umanitate, dacă tot asta pretindem că suntem.