Critic și istoric literar, conferențiar universitar la Universitatea „Alecu Russo” din Bălți, Diana Vrabie s-a ocupat în ultimii ani de imaginea Iașilor în presă și în literatură. Autoarea ne propune acum – volumul a fost lansat la târgul de carte Librex de săptămâna trecută – o antologie cu titlul O sută de voci lirice. Cor în Iașul centenar (editura Junimea). Este, s-a înțeles desigur, și un mod de a marca împlinirea unui secol de la Marea Unire. Diana Vrabie a ales o sută de poeți, din generații și din epoci diferite, de la Vasile Alecsandri la nume reprezentative ale poeziei contemporane, cum ar fi Emil Brumaru sau Nichita Danilov.
Într-o binevenită „notă asupra ediției” autoarea arată criteriile după care a selectat poeții și textele, schițând totodată un portret sintetic al orașului, așa cum poate fi el dedus din multele și, adesea, contrastantele sale reflectări în poezie.
Chiar primul text din carte e o surpriză, întrucât acea Odă cătră Bahlui a lui Vasile Alecsandri e scrisă într-un registru ironic și parodic. Regăsim această tonalitate, peste ani, la Ion Minulescu, Otilia Cazimir și mai ales la George Topârceanu, cu acel memorabil „Te salut, oraș romantic …”, poem care alternează, într-o adevărată demonstrație de virtuozitate, ironia și lirismul. Sunt multe nume de mare notorietate prezente în această antologie. Voi aminti doar câteva: Eminescu, Cezar Ivănescu, Mihai Ursachi, Dimitrie Anghel, deja menționații Brumaru și Danilov, apoi Ioanid Romanescu, Nicolae Turtureanu, Lucian Vasiliu etc. Sigur, criteriul valoric nu are cum să funcționeze riguros peste tot, așa că întâlnim și poeți de raftul doi sau trei, precum și autori incluși doar pentru că au scris ocazional despre Iași.
Care sunt locurile emblematice ale orașului pe care poeții țin să le menționeze? Chiar dacă în marea lor majoritate ele sunt previzibile, asta nu diminuează încărcătura lor poetică: mânăstirile Cetățuia și Galata, strada Lăpușneanu, dealul Repedea, turnul Goliei, statuile, bisericile, Țicăul (cu două repere de vârf: Ion Creangă și Mihai Ursachi), lacul Ciric, Copoul, Palatul Culturii, Casa Dosoftei, Râpa Galbenă, Bolta Rece și chiar - inevitabil, totuși - cartierele mai noi, cum ar fi Tudor, cu campusul universitar.
Inițiativa editurii Junimea s-a concretizat, grație Dianei Vrabie, într-o carte agreabilă și utilă care ne arată că, la Iași, poezia a găsit, dintotdeauna, un teren fertil.
