Nascuta în 17 mai 1981 la Pelivan, Orhei. Absolventa a colegiului pedagogic V. Lupu din Orhei. Absolventa a facultatii de Stiinte Politice de la Institutul de Stiinte Politice si Relatii Internationale in 2006. Diploma de master in drept la ULIM 2019 si anul cinci la facultatea de drept. Specialist superior in cadrul Agentiei Servicii Publice. Casatorita, mamica de baiat in asteptarea urmatorului copil in citeva zile.
Luni
Ador diminetele cind sotul il trezeste pe fecioras, c-am cu greu, dar cu argumente ca cine se scoala mai dimineata mai departe ajunge. Cit barbatii fac sport, eu pregatesc micul dejun si cafeluta sotului. La 8:00 iesim din casa si ducem piciul la liceu, iar noi plecam la medic sa facem ultimul control planificat. Azi avem 39 de saptamini-adica se incepe numaratoarea inversa. Seara, mergem in ospetie la niste prieteni, ca-i sfintul Vasile pe rit vechi si se cuvine sa semanam de fericire si belsug.
Marti
Trezirea astazi e si mai dimineata. Miscarile active din burtica ma fac sa imi schimb pozitia din orizontala in verticala, acum e mult mai bine. Pina cind ceainicul fluiera eu gatesc hainele lui Daranuta jr. sa fie “la patru ace”. Inarmata cu multa energie si cu liniste sufleteasca incerc sa fac tot ce-mi sta in putere si chiar mai mult. Am ajuns la facultate sa definitivez teza de masterand cu coordonatorul stiintific. Trecem drumul si ma pozeaza doamna Valentina in sediul Europei Libere pentru acest jurnal. Seara ajung si la oficiul de la Ciocana unde ma vad cu o colega de serviciu. Acasa inteleg ca trebuie sa ma odihnesc. Vad baietii cum discuta, dezbat un subiect si fac temele pea casa. Realizez ca sint cea mai norocoasa mama si sotie. In rest totul o sa astepte…
Miercuri
Am avut o noapte alba, cu gindul ca ajungem la maternitate, dar inspre dimineata s-a calmat bebe si eu am adormit. Barbatii au avut grija sa nu faca galagie si mi-am permis sa dorm mai mult. Incep ziua cu un capuccino. Ma suna mama care nu este la moment in tara si ne mai spunem pasul una alteia, intrebindu-ma cum ma simt si daca nu-i bunica a doua oara. La scurt timp suna mama soacra cu aceeasi intrebare. Cind ramin singura cu mine realizez cata bucurie, emotii si responsabilitate imi poate aduce un nou-nascut. Am avut o comunicare cu niste tinere mamici pe forum, impartind din experientele noastre. Dupa masa mergem la un centru comercial din capitala si cumparam un carucior si alte lucruri necesare bebelusului. Seara, dupa cina, iesim in parcul din preajma si facem citiva pasi pentru un somn mai bun.
Joi
Privesc pe geam si admir rasaritul soarelui. E magnific! Ud florile, gatesc dejunul barbatilor, ,,chitesc’’ ceva haine pentru pici pe un magazine online. Azi am de lucru-stringem bradul si jucariile, facem curatenie generala. Am o comanda speciala din partea baietilor,o tarta cu mere. Dupa masa incep sa pregatesc valiza cu lucruri pentru maternitate. Aranjand fiecare hainuta, mi se pare un vis, dar este realitate, ca dupa 12 ani de la prima nastere voi mai avea un copilas. Nu am cuvinte sa exprim, dar emotii si ginduri o gramada. Paralel cu ceea ce fac, privesc online cursul de drept penal tinut de doctorul Cristi Danilet. Seara avem oaspeti si incep sa pregatesc cina, totodata fiind cu ochii pe fiul meu care isi face temele.
Vineri
Timpul fuge mai repede decit vedem noi, incerc cu rationalitate sa folosesc timpul in favoarea mea. O zi foarte insorita , ceea ce ma face sa fiu fericita macar ca afara soarele pisca de obraji. Am dormit foarte bine si m-am trezit odihnita. Azi e ultima zi de scoala din saptamana, (feciorul e cel mai fericit), in timpul micului dejun ne facem planuri cu ce ne ocupam in weekend. Ora 8,00 si eu ramin singurica sotul merge la o intilnire, copilul la scoala, si ramin lecturind ,,Shantaram” de Gregory David Roberts. Spre amiaza programare la salon sa ma pregatesc sa fiu la ,, nivel” in sala de nastere. De-a lungul sarcinii, mi-am notat aproape in fiecare saptamana gandurile pe care le-am avut legate de bebe, de schimbarile prin care a trecut corpul meu, de emotiile care m-au incercat si de temerile pe care le-am avut. Mai cu umor, mai cu glasul gatuit de emotii, am pus pe hartie ceea ce am simtit. In aceste 9 luni de sarcina m-au coplesit emotiile! Viata mea se va schimba in scurt timp si-mi imaginez deja cum va fi sa-mi tin puiul in brate, sa-l dezmierd, sa-i cant si sa-I povestesc feciorului mai mare ca este “bade”.