Născut la 25 ianuarie 1958, satul Cetireni, raionul Ungheni. A făcut studii la Academia de Muzică, Teatru și Arte Plastice. Solist al orchestrei „Folclor” a Filarmonicii Naționale. Artist Emerit și Artist al Poporului.
Luni
După o zi de duminică în care artiștii muncesc mi-am permis să mă ridic din pat puțin mai târziu, pe la ora nouă. Mi-am luat cafeaua, apoi dejunul și hai la treabă. Așa cum treaba unui artist este creația, care nu e o muncă atât de ușoară, cum le pare unora, m-am apucat și eu în această zi de creație.
Ceva timp în urmă, interpreta de muzică populară, preoteasa Gabriele Puiu din Iași, România, care este și prezentatoare de emisiuni muzicale televizate, mi-a propus să înregistrăm în duet un cântec. Domnia sa a avut și o preferință, cântecul să aibă genericul „Sărut mâna tată drag”. Pentru că soția mea, Iulia Paliț, a făcut un vers care îmi place foarte mult, m-am gândit azi să încerc să compun o melodie care să-mi placă și mie, și celorlalți membri ai grupului nostru de creație. Să știți că mi-a reușit să compun o melodie destul de frumoasă. A fost apreciată și de autoarea versului. A rămas să-i mai placă și celei de a doua interprete și atunci bucuria mea va fi împlinită. Bineînțeles că urmează înainte o muncă anevoioasă cu multă lume de creație implicată în realizare. Cu Doamne ajută continuăm munca!
Mai târziu am participat în cadrul unei emisiuni radio unde au fost prezentate câteva din înregistrările mele de ultimă oră. De fiecare dată când sunt în dialog direct cu ascultătorii mă conving că avem multă lume iubitoare de cântec popular, care urmărește activitatea tuturor interpreților cunoscându-le repertoriul integral. Și de data aceasta am avut clipe de plăcere ascultând opiniile și întrebările pline de competență ale admiratorilor mei.
De fiecare dată când sunt în dialog direct cu ascultătorii mă conving că avem multă lume iubitoare de cântec popular...
Seara am avut un concert de cântec și vers la sanatoriul „Codru”, din Hârjauca, Călărași, pe care îl prezentăm împreună cu soția Iulia Paliț. Am avut parte, de altfel, ca de fiecare dată de un public elevat. Au fost prezenți intelectuali, iubitori de poezie și muzică populară, care ne-au apreciat cu aplauze și ovații înflăcărate. E o bucurie pentru orice artist, creator să fie apreciat și îndrăgit pentru că munca noastră toată e pentru cei ”mai triști ca noi”- vorba poetului și dacă reușim să le producem revelație sufletească și noi suntem fericiți.
Ziua a fost plină de emoții pozitive. Deși am venit foarte târziu acasă obosiți, dar și foarte fericiți.
Marți
Astăzi am avut o mare bucurie, mi-au venit feciorul Nicolae, nora Viorica și dulcea nepoțică Amelia, care sunt stabiliți în Italia la Bolgona. Cu ei avem ocazia să ne vedem doar o dată în an. Regretabil, dar așa s-a creat situația. Ne mângâiem cu faptul că fiind în secolul calculatoarelor reușim zilnic să comunicăm cu ei. Oricum nu poate calculatorul să suplinească senzațiile comunicării pe viu cu cei dragi sufletului nostru, dar ce poate fi mai drag decât copiii care sunt sânge din sângele tău.
Acum mi-am rezervat timp ca să putem comunica pe săturate. Nu vă imaginați câtă bucurie îmi aduce comunicarea cu nepoțica care în curând va avea cinci ani și e o mare iubitoare de cântec chiar și de cel popular. Ascultă de micuță cântecele bunelului, are și unele pe care le cântă singură, iar atunci când suntem împreună solicită să i le cânt eu. Nu știu dacă va deveni cântăreață, destinul știe mai bine, dar știu că în casa lor cântă frumos și mama, și tata și la toate întâlnirile cu prietenii sunt solicitați să cânte.
Am înregistrat și eu recent în duet cu feciorul meu Nicolae, un cântec intitulat „Am cântat și cânt cu dor” care reprezintă un dialog între tatăl care și-ar dori ca feciorul să revină acasă și feciorul care îi promite că va reveni, atunci când va avea posibilitate să asigure familiei un trai decent. Feciorul meu nu e un artist profesionist, dar are o voce plăcută și un timbru asemănător cu al meu. Am înregistrat și o variantă interpretată doar de mine, care sper să aibă rezonanță publică, pentru că se abordează o temă actuală și trăită de mulți părinți de la noi.
Seara, împreună cu soția am prezentat concertul nostru la sanatoriul „Struguraș” din Molovata Nouă. Prezenți la concert au fost și feciorul, nora și nepoțica. Când evoluam în scenă, la un moment dat primesc un bilețel de la noră în care mă ruga să nu uit cumva să interpretez cântecul preferat de Amelia, pentru că nepoțica tot întreba dacă bunelul va prezenta cântecul ei „Hora mare-a lui Ștefan”. Am avut senzații foarte plăcute și, bineînțeles, i-am satisfăcut preferința.
Acest concert a fost mai deosebit pentru mine, pentru că la un moment dat, dorind să le fac o surpriză copiilor, dar și spectatorilor, l-am invitat în scenă și pe feciorul meu și am interpretat împreună acest cântec. Surpriza a reușit, judecând după emoțiile feciorului, dar și exploziile de ovații ale sălii.
Și această zi a fost una plină de oboseală, dar și de revelația împlinirii.
Miercuri
Și în această zi, de altfel ca și în toate celelalte, am mers la Filarmonica Națională, la repetiție cu orchestra „Folclor”, pregătim programul pentru concertul festiv dedicat celor cincizeci de ani de la fondarea orchestrei.
Nu-mi imaginam niciodată că pur și simplu stând și admirând apa lacului poți să te încarci cu atâta energie pozitivă...
După prânz am decis împreună cu copiii să facem o pauză de relaxare și să mergem pe malul iazului în comuna Costești, Ialoveni, la pensiunea unui prieten Gheorghe Diaconu.
Deși nu suntem mari pescari, dar am reușit să prindem și ceva pește. M-a impresionat felul cum este organizată și amenajată această pensiune. Se pune accentul pe tot ce este valoare tradițională. M-a impresionat Casa mare improvizată cu toate acareturile existente altădată în casa costeștenilor. O idee bună este și cea de a fi decorat gardul de beton din spatele acestui edificiu cu pictură care are la bază subiecte din opera marelui Ion Creangă.
Nu-mi imaginam niciodată că pur și simplu stând și admirând apa lacului poți să te încarci cu atâta energie pozitivă. Recunosc că nu dispun de timp să-mi permit prea des aceste luxuri. Mi s-a umplut inima de bucurie când am văzut copiii fericiți și nepoțica, pe care n-o puteam scoate din piscină, plină de plăcere.
La Costești avem un grup de buni prieteni de familie: familia Ionaș, Familia Postică, Familia Todirașcu, Familia Mereacre cu care ne întâlnim mai des. Și în această seară avem o invitație la saună adresată de familia Ionaș. Astăzi nu ratăm ocazia să ne vedem cu toți prietenii, oameni gospodari și cu multă omenie.
Aveți o stare de bine dacă gustați mierea apicultorilor Zinaida și Gheorghe Mereacre care, ca și albinuțile, trudesc să asigure acestor vietăți condiții perfecte pentru aș exercita munca de colectare a nectarului.
Îmi face plăcere când o aud pe sora mea spunând cele mai frumoase vorbe despre întreprinzătorii agricoli Galina și Gheorghe Ionaș, care au mai mulți angajați la Grozasca, Ungheni, inclusiv și ea. Ei asigură condiții optimale de muncă și remunerare pe măsură. O familie plină de evlavie, slujitori ai lui Dumnezeu preoteasa Elena și preotul Tudor Postică. Inima Festivalului-concurs al violoniștilor „în memoriam Filip Todirașcu”, datorită cărora această manifestare rezistă în timp Vera și Vladimir Todirașcu, fiul lăutarului.
Aceștia sunt bunii și dragii noștri prieteni care au ocupații atât de diferite, dar care, fiecare în parte, aduc un strop de bine reprezentanților acestui popor.
Joi
În prima jumătate a zilei am fost invitat pentru filmări la un post de televiziune. Mi-au solicitat două piese înregistrate recent. Valsul „În ochii tăi frumoși” și „Tangoul unui dor”, versuri și muzică Maria Stoianov. Eu am fost și rămân a fi un interpret de muzică populară, dar mi-am dorit să înregistrez și câteva cântece de „inimă albastră”, care sunt aproape de sufletul meu. Pentru că Maria Stoianov mi-a propus aceste două cântece, în opinia mea deosebite, am acceptat să le înregistrez. Am avut înalte aprecieri din partea specialiștilor, dar și a ascultătorilor. Le-am interpretat în premieră în cadrul Serii de creație a autoarei.
Eu am fost și rămân a fi un interpret de muzică populară, dar mi-am dorit să înregistrez și câteva cântece de „inimă albastră”...
Mai târziu am avut o întâlnire cu unul dintre admiratorii mei, care este șofer de cursă lungă, și care ori de câte ori se întoarce din deplasare mă sună și obligatoriu găsesc câteva minute ca să-i acord atenție. Un mare iubitor de muzică populară, are CD-ul meu în mașină și îl ascultă încontinuu. Mi-a devenit un prieten de suflet la care țin foarte mult.
Seara am avut un recital la o acțiune privată, o nuntă. Îmi face plăcere deosebită să cânt la astfel de ceremonii, mai ales la cele în care tradiția străbună este pusă în cap de masă. Bineînțeles că în condițiile actuale nu se mai poate face o nuntă care ține trei zile, cum era odată, dar unele ritualuri, stabilite în secolul trecut, care au profunde semnificații simbolice pentru obiceiul de nuntă, sunt foarte frumoase.
Constat cu regret, că de fiecare dată văd tot mai rar aceste ritualuri. Din ce în ce mai puțin respectăm valorile spirituale ale înaintașilor noștri, astfel nerespectându-ne pe noi înșine. Înțeleg, tinerii pleacă în alte țări, văd niște lucruri inventate, despre care nu poți spune că țin de o cultură avansată, cum ar fi cea cu scoaterea jartierei de sub rochia miresei cu dinții de către mire, apoi dată altor flăcăi. Unii categoric nu vor să audă de tradițiile poporului din care fac parte. Consider că este o greșeală a părinților care nu reușesc să-i convingă pe tineri că fiecare ritual de nuntă este un simbol al sfințeniei și curățeniei sufletești. Dacă vorbim de „Spălatul pe mâini al nașilor” care se face înainte de a primi colacii, este o atitudine plină de sacrilegiu în raport cu pâinea. Se considera că e bine să-o atingi doar cu mâinile curate, ori „Dezbrăcatul miresei” este un semn al trecerii miresei din rândul fetelor în cel al femeilor măritate. Din acest moment ea nu mai avea voie să pună văl de mireasă. Acum miresele nu mai vor să practice acest ritual rămânând mirese pe viață. Cred că aceste însemne erau o reflectare a curățeniei sufletelor strămoșilor noștri și merită a fi continuate.
Vineri
În această zi de sărbătoare a Sfintei Marii, am mers la bisericuța improvizată într-un orfelinat din curtea casei mele și am aprins câteva lumânări pentru sănătatea mea și apropiaților mei, dar și pentru odihna celor dragi, trecuți la cele veșnice.
Întors de la biserică m-am așezat să-mi selectez repertoriul pentru cele trei concerte care urmează să le prezint în seara acestei zile. Pentru că în această zi de sărbătoare multe sate sărbătoresc Hramul bisericii am avut mai multe solicitări.
Vreau să vă mărturisesc că, deși sunt de mulți ani în scenă, de fiecare dată înainte de a ieși în fața spectatorului, am senzația că sunt pentru prima oară. Din responsabilitate față de cei asupra cărora se răsfrânge acțiunea artistului, adică Măria sa spectatorul, totdeauna lucrez minuțios asupra programului pe care urmează să-l prezint.
Pentru relaxare am reușit într-un timp scurt să trec și pe la grădina noastră din preajma Chișinăului, care ne-a bucurat anul acesta cu multe mere gustoase.
Îmi plac foarte mult satele în care se dansează frumos...
Când ajung acolo totul mă inspiră și florile, și copacii, și fructele, și pădurea, și frunza, și iarba. Am venit acasă cu noi forțe și cu o ladă de mere. Primul program l-am început la ora 19.00 în satul Butuceni, raionul Orhei.
Îmi plac foarte mult satele în care se dansează frumos. De fapt, sârbele și horele noastre se dansează, chiar dacă cu specific local, în toată Republica Moldova. La Butuceni, unde tradiția e la ea acasă, oamenii când se prind în horă umplu tot spațiul. Nu poate să nu te bucure aceste acțiuni de cultură populară. Recunosc că sunt localități în care lumea mai mult ascultă cântărețul, decât dansează.
Îndată după această evoluare am reușit să ajung în scena satului Morovaia
Am avut senzația că prezent la concert era tot satul. Știam că oamenii noștri dintotdeauna și-au alinat sufletele cu cântecul, pentru că acesta este cel care prin mesaj, prin voce, melodie trece ca un fior prin toată ființa omenească ajutând-o să-și tămăduiască durerea. Această localitate este în imediată apropiere de Butuceni. Mai complicat a fost cu deplasarea la Rezina, dar am reușit.
Chiar dacă unii spun că în țara noastră sunt prea multe festivaluri concerte, eu de fiecare dată mă conving că oamenii vin cu plăcere la întâlnire cu artiștii îndrăgiți. Și de data aceasta m-am convins văzând atâta entuziasm a celor prezenți la manifestare. Mi-a făcut deosebită plăcere să văd mulți tineri care dansau atât de frumos, prinși de mână. Aveam senzația că e un colectiv de dansatori profesioniști.
A fost o zi cu oboseală, dar și cu multă plăcere.