Născut în 16 iulie 1980 la Cenac, Cimișlia. A facut liceul la Cotiujenii Mari, dupa care a studiat la facultatea de drept a Universității din Bucuresti. A lucrat la Acces Info pana în 2007 când a decis să facă avocatura. In 2008 a luat licenta si de atunci este avocat. În 2016 a fost ales delegat din partea baroului Chișinău în consiliul Uniunii Avocaților. Încearcă să fie exemplu pentru colegi, dar în primul rând pentru cei doi copii ai săi pe care îi iubește mai mult decît îi vede.
Luni
Mă trezesc la 06:45, dar nu mă ridic din pat, e vară și se poate de alintat în perne, mai cu seamă că am pregătit dosarele de ieri. Într-un târziu decid că e timpul să merg la lucru, soția are lecții la 09:00. Ajung la birou odată cu asistenta colegului și urcăm cu toții la etaj, după puțin timp sunt căutat de doi studenți din anul 3 de la Drept, doresc să facă practică, la scurt timp vine și colegul lor. Avem o mică discuție și convenim să ne vedem mâne la ora 09:20 în față la Judecătoria Chișinău, sediul Central (fosta judecătorie Botanica). Îmi dau seama că e timpul să urc pe motoretă și să merg la Judecătoria Hînceși, sediul Ialoveni, pentru a convinge Judecătorul să stabilească domiciliul copilului minor cu mama și să-i acorde copilului o pensie alimentară de 2000 lei lunar. Procesul începe cu o mică întârziere, față de ora stabilită 10:00, dar spre fericirea mea are loc ședința și chiar ajungem și la o Hotărâre. Judecătorul a acordat decât 1000 lei pensie alimentară. Nu pot înțelege considerentele Judecătorului de a acorda o sumă de doar 1000 lei, dar vom afla curând căci am scris deja și Cererea de Apel împotriva acestei Hotărâri.
La 13:00 un alt proces la Curtea de Apel Chișinău, recurs împotriva Încheierii de prelungire a mandatului de arest, iar la 14:00 se va pronunța Decizia Curții de Apel Chișinău pe un alt recurs împotriva altui arest in care persoanei i s-a încălcat dreptul la apărare. La timpul fixat suntem chemați să pledăm, expun argumentele mele, indic asupra faptului că nu sunt probe pentru a menține arestul, nu există nici un risc ca inculpatul să se eschiveze, etc. Procurorul scurt solicită respingerea recursului și Judecătorii urmează să se pronunțe. În contextul protestului Avocaților din 26.06.2018 îmi pun cele mai mari speranțe în schimbarea opticii Judecătorilor asupra aresturilor. La 14.00 ambele Decizii sunt pronunțate, și ambele sunt respinse! Cum? De ce? Nu este pe înțelesul nici al meu și nici al Legii. Nu s-a schimbat nimic în urma protestului Avocaților. Plec de la Curtea de Apel Chișinău cu un gust amar în gură, îmi revin cu greu ca să continui ziua, dacă tot sunt în regiunea Botanica, merg la Procuratura Chișinău, Oficiul Botanica să depun o plângere penală, după care merg să iau masa, singur stau și meditez asupra relevanței Avocatului în procesul penal, de fiecare dată ajung la aceeași concluzie – Avocații au ajuns o simplă necesitate procesuală pe care nimeni nu-i mai iau în calcul. Cum de schimbat această stare de lucruri în justiție? De fiecare dată ajung la aceeași concluzie – toți trebuie concediați și ulterior angajați doar dacă trec anumite teste de integritate.
După prânz mai vizitez un Client să-i comunic despre înregistrarea Plângerii. Ajung la birou pe la 17:30, în hol mă așteaptă un client, urmează să vizualizăm niște secvențe video anexate de procuror drept probe. În urma vizualizării constat cu stupoare că în realitate acele probe nu conțin nici o informație relevantă cazului, de fiecare dată cred că procurorii știu și pot construi un dosar bun, de fiecare dată mă înșel, cu toate acestea persoanele sunt condamnate în pofida lipsei probelor. Desigur, sunt și cazuri în care procurorii adună probe și le administrează corect, dar aceasta deja devin excepție. Clientul a plecat dar eu mai rămân să pun la punct dosarele pentru mâne. E deja 21:30 și plec acasă.
Marți
Dimineața începe ca de obicei la 06:45, la fel ca și ieri îmi dau răgaz până mă ridic din pat, aseară am ajuns acasă când toți dormeau deja, prea des se întâmplă acest lucru în ultimul timp, ar trebui de schimbat acest obicei.
La 09:30 începe o ședință de judecată în fața Judecătoriei Chișinău, sediul Central, la fix suntem chemați în sala de judecată. În afară de mine, Client, Procuror și partea pretins vătămată mai intră 3 studenți care au finisat anul 3 la Drept și doresc să vadă în practică ce înseamnă să fii avocat. Sincer să fiu consider că ar fi bine de importat experiența SUA și Canada, care impune condiția de 10 ani de practică avocățască pentru a deveni jjudecător și procuror. Aceasta ar „coace” personalitatea viitorului Judecător/procuror oferindu-i diferite perspective prin prisma experienței clienților săi, călind spiritul persoanei. În această ședință Clientul a făcut declarații pe marginea acuzațiilor ce i se aduc și a negat fapta ce i se impută.
După proces merg să duc actele băiatului meu, care a fost înscris la o altă școală, sunt primit cu căldură de angajata Liceului, care îmi dă anumite detalii de începutul anului școlar.
Revin la birou, unde sunt așteptat de către studenții flămânzi de cunoștințe și experiențe noi. Decid să le dau un dosar civil pentru a întocmi o referință la o cerere de chemare în judecată, iar eu mă așez să scriu un alt document pe alt dosar.
La 15:00 merg la sediul Rîșcani al Judecătoriei Chișinău pentru un dosar simplu, dar care durează deja peste 2 ani, și astăzi se amână din nou, mă bucură doar că nu pe mult timp. Revin la Birou și purtăm o mică discuție cu studenții care lucrează de zori la referință, mă bucur să constat că au găsit argumentele corecte pentru a cere judecătorului să respingă acțiunea înaintată. Îi las să mai lucreze asupra documentului în timp ce eu merg să iau niște facturi de la contabilă, când revin constat că deja este ora 19:00 și mă gândesc să merg acasă mai devreme, dar apare sora cu o idee să mergem la film, accept căci de mult nu am mai mers la cinema. Și iar este 21:40 și eu sunt încă nu sunt acasă, ei dar cel puțin am fost cu sora la film.
Miercuri
Ajung la birou la 08:30, mă uit peste agendă, îmi fac planul ce urmează să mai reușesc în afară de cele 3 ședințe de la 09:00, 12:30 și 15:30, toate în Chișinău.
La 09:00 merg la primul proces, 3 foști militari, care au plecat temporar fără învoire din unitatea militară, dar care s-au întors înapoi, sunt acuzați de dezertare. Procesul nu merge căci un coleg a solicitat amânarea pe motiv că este plecat la o înmormântare, condoleanțele noastre colegului și următoarea ședință este fixată pentru Octombrie. Celelalte două procese de la 12.30 și 15:30 la fel au fost amânate, azi este ziua în care procesele se amână.
Ajung la biroul pe la 16:10, și aici mă așteaptă o doamnă care este în proces de divorț și stabilirea domiciliului copiilor minori cu ea precum și stabilirea pensiei alimentare pentru acești copii. I-am solicita să facă bugetul lunar pentru întreținerea copiilor ca să cerem Judecătorului să țină cont de cheltuielile reale dar nu de statistică.
Un alt Client m-a solicitat să-l asist la negocieri cu o companie de telefonie mobilă, pentru a găsi o soluție pe faptul executării de către companie a unei Decizii Arbitrajului de la Geneva. Merg la el să punem la punct detalii, când ies este deja 20:00, decid să merg direct acasă, am să scriu mâne dimineață în jurnal.
Joi
Ziua începe la 06:00 cu lectura Deciziei de arbitraj pe care o reciteam și am adormit pe ea. La 08:30 ajung la birou și mă apuc să scriu jurnalul, mai bine îl scriam ieri!
La 10:00 este fixată o ședință la Judecătoria Chișinău, sediul Buiucani, procurorul nu a venit și nu a fost posibil de examinat, încă un dosar amânat pe săptămâna aceasta.
Pe la 11:00 mă pornesc spre Judecătoria Soroca la un alt dosar fixat pentru 13:30. Pe drum fixez o întâlnire, la Ghindești, cu un reprezentant al unui oponent pe dosar, în speranța de a semna o tranzacție de împăcare, dar în urma unei discuții de 5 minute am înțeles că nu sunt dispuși, păcat se putea face economie de timp, bani și nervi.
Ajung la fix și audiem doi martori, alții doi nu pot fi prezentați de procuror și se renunță la acești martori, motiv din care se poate trece la etapa următoare, citirea materialelor cauzei, sunt 9 volume, se reușește să finisăm pe la orele 16:30 și pot merge să mă văd cu alți doi clienți, de la unul iau un set de acte, cu altul coordonez ultimele detalii pentru înaintarea unei acțiuni civile împotriva unei persoane condamnate.
Pe la 17:00 mă pornesc spre casă și în drum mai am de întâlnit cu o doamnă la Cotiujenii Mari, și cu un tată care își are copilul fugar fiind condamnat pe ”nedrept” după cum s-a exprimat, nu am putut să-l refuz, ori crezul și motoul biroului este – beatus qui prodest, quibus potest sau în română ar fi – Fericit este cel ce se face util prin ajutorul său.
Într-un final, ajung acasă abia la 21:30 și iar îmi rămâne pentru mâne de scris jurnalul.
Vineri
Aparent este o zi obișnuită, dar nu este chiar așa. Astăzi ar trebui să facem ca japonezii, să ieșim cu toții în stradă la o anumită oră ca să comemorăm pe cei care nu au fost atât de norocoși ca și noi și în mod arbitrar au fost deportați. Nu este un efort mare, dar necesar nouă înșine pentru a nu uita atrocitățile regimului stalinist. Memoria este cea care ne ține ancorați în realitate și la treapta corectă a valorilor sociale.
Stau și mă gândesc, oare guvernarea de azi nu este un regim asemenea celui stalinist, doar că mai sofisticat? Nu ne deportează în mod forțat, dar am senzația că ne creează cele mai ideale condiții să ne auto-deportăm.
La 10:00 un alt dosar care se amână, deja nu mă mir de aceste amânări, săptămâna aceasta a fost săptămâna amânărilor, dar pe de altă parte e bine că se amân ori poți să faci alte chestiuni urgente, care apar la noi avocații.
La 11:00 asist clientul într-o negociere, se pare că partea este interesată de propunerea noastră dar urmează să parcurgă procedurile interne de aprobare a propunerilor.
La 12:00 sunt deja la birou și mă concentrez pe alte chestii care tocmai au devenit urgente, o cerere de a face cunoștință cu un dosar și o cerere de asigurare a acțiunii. Între timp mai sunt și alte probleme ce necesită atenția mea ce țin de calitatea mea de delegat din partea Baroului Chișinău în Consiliul Uniunii Avocaților, mă uit la ceas este 17.00, îmi dau seama că trebuie să aștern pe ecran jurnalul zilei, dar mai este până la finalul zilei de muncă. Merg la un client la Orhei în așa mod s-a spulberat orice speranță că voi ajunge acasă până la 21:00.