Mai multe știri despre Republica Moldova sunt prinse azi în sumare: G4Media scrie despre propunerea făcută Chișinăului, la cerere, de către Comisia Europeană: pachet de asistență financiară de 150 de milioane de euro, destinat surmontării crizei economice cronicizate. 30 de milioane ar fi sub formă de granturi nerambursabile, iar 120 de milioane ca împrumut, sub rezerva aprobării acestei scheme de către Parlamentul European și respectiv de către Consiliul European. Același portal de știri și analize scrie despre insistențele Rusiei pentru o vizită la Moscova a președintei Maia Sandu. Sunt rezumate declarațiile viceministrului rus de externe Andrei Rudenko. Mădălin Necșuțu, care semnează această știre, notează că „În ultimele luni, oficialii de la Moscova și-au intensificat retorica unor întâlniri cu puterea pro-europeană de la Chișinău”. De asemenea, că „Rusia și-a intensificat retorica prin care forțează Chișinăul să se așeze la masa tratativelor cu Tiraspolul, după ce doi ani de zile, pe toată durata pandemiei, regimul separatist de la Tiraspol a refuzat orice dialog”.
Sabina Fati se ocupă într-un articol scris pentru Deutsche Welle și reluat pe blogurile Adevărul de vulnerabilitățile României, stat membru NATO, față de Rusia, din pricina atitudinii pasive sau chiar nepăsătoare a politicienilor. În timp ce Rusia, prin ambasadorul său la București, a plasat România „pe harta vecinătății Rusiei”, cu toate că nu există o frontieră comună, „graniţa estică a României e atât de permeabilă, încât avioanele care aduc ţigări de contrabandă din Ucraina nici măcar nu sunt văzute pe radarele care ar trebui să indice orice mişcare a unui posibil inamic”. Asemenea lucruri s-au petrecut în mod repetat, dar autoritățile de la București nu au dat nicio explicație. Efectele nepăsării sunt importante, consideră Sabina Fati: ele reprezintă un bun motiv pentru „neaderarea ţării la Spaţiul Schengen (...) de vreme ce România nu-şi poate supraveghea frontiera”.
Cristian Unteanu, analist publicat pe blogurile Adevărul, atrage atenția asupra ridicării tensiunilor în Balcani, până la a vorbi de o posibilă „re-internaţionalizare” a conflictelor din zonă. Reaprinderea „intoleranței motivate etnic” în Bosnia-Herțegovina, declarațiile Turciei că ar dori să medieze, cele ale premierului ungar Viktor Orban care vede o primejdie în aspirațiile Bosniei de aderare la Uniunea Europeană cu tot cu cele două milioane de musulmani – toate acestea pun de fapt în discuție Acordurile de la Dayton, semnate acum 30 de ani cu garanția Statelor Unite. Cristian Unteanu remarcă opinia secretarului general al Partidului pentru Acţiunea Democratică, cel mai mare partid politic din Bosnia, care consideră că „Acordurile de la Dayton au fost folositoare pentru a duce la încheiera războiului, dar nu şi pentru crearea unui stat".
