Născut la 8 decembrie 2004 în Chișinău, este elev în clasa a 10 la Liceul Teoretic "Pro Succes ". Timpul liber își dedică lecturii istorice. A participat la Olimpiada de istorie pe Sector (locul II) și pe Orașul Chișinău (locul III) și la concursul de eseuri a Fundației Corneliu Coposu " Prin ce diferă România din 2019 de România de până la 1989 " obținând locul III. Mereu activ în activități Unioniste. Este adeptul restaurării Monarhiei Constituționale în România. Viitorul său îl vede strâns legat de istorie și viața politică.
Luni
Astăzi a fost o zi mai grea pentru mine, dat fiind faptul că lipsisem de acasă de la 8:00 până la 18:00. Ştiu că se vorbeşte mult despre coronavirus şi deja este o temă care pe mulţi îi irită, dar, totuşi, trebuie să spun lucrurilor pe nume. Azi, în drum spre centrul oraşului, am mers cu maxi-taxi-ul. Mi s-a părut o situaţie bizară cum şoferii luptă cu pandemia. Din câte cunosc, într-un maxi-taxi se permit doar persoane aşezate, în picioare – nu e voie. Însă am văzut cu ochii mei o cu totul altă „poveste”. Scaunele erau deja ocupate, însă şoferul a mai permis să urce în maxi-taxi încă vreo 7-9 persoane. Ajunşi la un semafor, acesta a vorbit cu un ton mai apăsat că, cică, cei din picioare să facă un pas mai în spate, pentru ca poliţia să nu-i vadă! Apoi, exclamând că dacă ne prinde, pune amendă la toţi. Concluziile trebuie să le trageţi singuri!
Ajuns la monumentul Trenul Durerii, că doar era 6 iulie, ziua când a avut loc al doilea val al deportaţilor în 1949, am ascultat discursurile de comemorare a liderilor Mişcării Unirea, apoi, alăturându-se şi cei de la PUN şi PAS. Cu o mare durere am ascultat şi mărturiile celor deportaţi, care au simţit pe pielea lor calvarul siberian. Totuşi, mi s-a părut salutabilă prezenţa partidelor proeuropene şi celor unioniste la acest eveniment. Destul de dubios, însă, este faptul că prim-ministrul Chicu nu a fost însoţit de către „Preşedintele ţării” şi Zinaida Greceanîi.
După acest eveniment am tras o raită până la Biblioteca „Onisifor Ghibu”, după care fusesem la mai multe librării în căutarea noii cărţi a dlui Octavian Ţîcu. Apoi, am mers cu prietenul meu Vlad la Shopping MallDova, la un suc. După câteva ore, am revenit în parcul din centru capitalei. M-am plimbat, apoi am mers acasă.
Ajuns acasă, m-am aşezat în faţa televizorului pentru a viziona emisiunile mele preferate pe teme politice. Iar începând cu 21.00, pe TVR Moldova am privit, cu sufletul la gură, filmul „Siberia din Oase”.
Astfel s-a încheiat o zi de luni, plină de evenimente şi emoţii de tot felul.
Marţi
Demult îmi doream să realizez un interviu cu străbunica mea, originară din Ucraina. Şi uite că această zi a venit. Născută în 1941, a văzut cu ochii ei tragedia Războiului Mondial, a suferit necazul decesului soţului, al fiului şi al nepoatei.
De cum m-am trezit, am înşirat pe o foaie întrebările (vreo 40 la număr), pe care urma să i le adresez străbunicii. Înarmat cu inspiraţie şi bună dispoziţie, am pornit la drum. Dar, în ceea ce priveşte transportul public, cu părere de rău, aceleaşi probleme, pe care le-am întâmpinat ieri. Deşi în troleibuz se permite să urce maximum 35 de persoane, situaţia este cu totul alta. Evident, asemenea atitudine şi comportament de nerespectare a regulilor elementare în timpul pandemiei, îţi afectează starea de spirit.
Interviul a durat o oră şi jumătate. În tot acest răstimp, mi-am dat seama, pentru a câta oară, că străbunica mea a fost şi va rămâne, cu părere de rău, un Homo Sovietic neînduplecat. Straniu lucru însă, ea fiind din Ucraina, salută deciziile Rusiei de anexare a Crimeei, convinsă fiind că Ucraina este de vină în războiul cu Donbasul. A fost, totuşi, o discuţie foarte interesantă, pe alocuri, cu dezvăluiri uimitoare.
Ajuns acasă, am urmărit ultimele ştiri ale politicii absurde moldoveneşti. După câteva zile de „mă simt ok şi am nevoie de o reabilitare”, Şt. Gaţcan a revenit acasă. Mi se pare aberantă această situaţie – în realitate, ei, socialiştii şi nu numai, sunt cu Uniunea Euroasiatică, dar mereu îşi găsesc alinarea în România.
Pentru a mă disocia puţin de viaţa politică, am vorbit cu prietenii mei, după care am început să citesc cartea procurată ieri.
Miercuri
Sunt zile când nu doreşti nimic, nu ai chef de plimbare, nu prea ai inspiraţie, randamentul îţi este scăzut şi, efectiv, nici să te scoli din pat nu ai puteri. Aşa m-am simţit eu azi. Practic am stat toată ziua în pat, vorbind pe reţelele de socializare cu prietenii, lecturând şi făcând notiţe. M-am aprofundat în viaţa politică din România interbelică, care, după părerea mea, este aproape identică cu situaţia actuală din politica de pe Bîc – foarte tulbure şi incertă. Deputaţii îşi depun mandatul, apoi dispar, după care reapar, iar după câteva zile de depunere a mandatului, de pe ordinea de zi a şedinţei plenare dispare acea demisie. O situaţie mai penibilă n-am mai întâlnit.
Am urmărit, cu mare interes, „Politica” Nataliei Morari. Invitatul emisiunii – premierul Ion Chicu. M-a amuzat momentul când moderatoarea l-a întrebat: Care sunt 3 realizări importante ale Guvernului Chicu? La care demnitarul a început să spună despre 3 eşecuri ale guvernului. Hm…, straniu lucru. Poate chiar nu are ce spune, poate sunt doar eşecuri? Rămâne încă sub semnul întrebării, vedem ce ne pregăteşte viitorul.
Joi
Astăzi mi-am axat toată atenţia şi timpul, urmărind ce se mai întâmplă în politica noastră moldovenească. M-am trezit cu gândul să nu-mi scape momentul apariţiei lui Şt. Gaţcan în Parlament. Practic, a fost adus pentru ca şedinţa să aibă cvorum – jenant, pentru că el a venit din România şi ar fi trebuit, în mod normal, să stea în carantină 14 zile! Un lucru îmbucurător au aflat astăzi mulţi cetăţeni ai Republicii Moldova – săptămâna viitoare este posibil ca Guvernul Chicu să fie demis.
Pentru a mă sustrage puţin de la viaţa politică am lecturat, am ascultat muzică, aşteptând ora 20:00 pentru a vedea emisiunea „Puterea a Patra”, invitat fiind Octavian Ţîcu, preşedintele Partidului Unităţii Naţionale (PUN). Din punctul meu de vedere, a fost o emisiune foarte bună, constructivă. Răspunsurile la întrebările moderatorului au fost explicite, dl. Ţîcu venind cu argumente plauzibile. Cred că am multe de învăţat de la acest lider politic. Unicul lucru care mă face să cred că, după emisiune, D. Ţîcu va avea un mic val de replici negative din cauza celor spuse în emisiune, cum că „Republica Moldova nu este pregătită să aleagă o femeie la conducerea ţării”. Încerc să-i dau dreptate. Într-adevăr, societatea în care trăim încă nu este pregătită de un aşa scenariu. Uite aşa a fost această zi pentru mine, de dimineaţă până seara doar – politică.
Vineri
Astăzi a fost o zi mai specială pentru mine. Am aflat că am câștigat locul II la concursul
„Săptămâna Memoriei “ inițiat de PUN, pentru aceasta îi mulțumesc dl. Octavian Țîcu și echipei sale. Tot astăzi am fost la Parlament pentru ca dl. Octavian Țîcu să-mi de-a autograf pe cartea care am procurat-o acum câteva zile - Homo Moldovanus Sovietic.
Am aflat ce intenții are Igor Dodon, spunând că alegerile prezidențiale să aibă loc doar în Republica Moldova, specificând că din cauza Pandemiei nu vor fi deschise secții de votare pentru Diaspora. Mai mult, timpul de vot să fie scurtat cu 2 ore!
Vineri obișnuiesc să o petrec cu prietenii. Uite că seara am ieșit cu prietenii în parc, departe de haosul politicii moldovenești.