Născută pe 25 octombrie 1986, în orașul Rezina. A studiat la Jurnalism și a făcut masterate: Managementul instituții mass-media și Anticorupție. Este în domeniu de 14 ani, a fost reporter la Pro Tv Chișinău, apoi comunicatoare la Ministerul Justiției, Guvern și Ministerul Economiei și Infrastructurii. A fondat mai multe platforme juridice (www.bizlaw.md, www.justicemodova.md) și a fost expertă în comunicare în mai multe proiecte internaționale. În prezent, colaborează cu Centrul de Analiză și Prevenire a Corupției, dar și prestează servicii de comunicare pentru alte proiecte europene.
Luni
Luni e zi grea, dar.... nu mă dau bătută. Mă trezesc cu mare greu. După Covid am devenit foarte leneșă, pot sta în pat și până la ora 11:00 fără nicio mustrare de conștiință. Aproape două ore, Karl, ca să-mi pregătesc cafeaua... Mă așez la masa de lucru... Ei, cum de lucru – de mâncat și de lucru, cam asta îi este menirea de când a dat pandemia peste noi și, în mare parte, muncim de acasă.
Astăzi, am lucrat la un interviu despre avertizorii de integritate. Este o lege adoptată încă doi ani în urmă, dar care nu funcționează mai deloc. Împreună cu colegii de la Centrul de Analiză și Prevenire a Corupției avem misiunea de a promova și consolida insituția avertizorului de integritate. Sper că, într-o bună zi, nu ne va fi frică să dezvăluim actele de corupție sau ilegalitățile, pentru că statul ne va proteja. Recunsoc, este o mare provocare pentru mine. Dar, mie îmi plac provocările și ador oamenii care știu să mă provoace. Sper că, într-o bună zi, nu ne va fi frică să vorbim!
După-masă, am ieșit în orașul care nu este deloc prietenos cu locuitorii săi. Chiar și așa, în 15 ani, am învățat să-l iubesc așa cum este, cu toate metehnele lui. Fără ambuteiaje, oameni triști și grăbiți, parcă nu ar fi interesant. Eu chiar mă regăsesc în această capitală „europeană”, care, straniu, dar îmi conferă acel confort de care am nevoie.
Seara, am plecat la sport. De vreo jumătate de an am început să practic padelul. Nu credeam că din mine poate „ieși” vreun jucător, dar... Dacă este voință, totul este posibil. Sincer, cred că acesta este unicul sport care mă reprezintă: joc de echipă, deconectare totală de la realitate, strategie... Am încercat să merg la sală, să fac pilates, să alerg, dar... NU. Mereu mă forțam să practic aceste tipuri de sport. Padelul este altfel J. Și, cum îi stă bine unui scorpion, am câștigat bătălia, chiar dacă am jucat pentru prima dată cu partenera mea. Până la urmă, jocul contează, plăcerea, dar când ești învingător, satisfacția e alta. Nu mă contraziceți!
Marți
Astăzi, agricultorii au reluat protestul în Piața Marii Adunări Naționale. Eu le înțeleg indignările, nemulțumirile, doar că un protest pașic este mult mai eficient, decât unul în care distrugem ceva. În Belarus oameii au protestat luni de zile, dar nici unul nu a îndrăznit să deterioreze vreun bun public, s-au descălțat și au urcat pe bănci să se facă auziți sau văzuți.
Pe de altă parte, am făcut haz de necaz pe seama brăzdii de pe gazonul din fața Catedralei. Am spus că brazda e numai bună de semănat floarea soarelui – semițe pentru parlamentari, care totuna nu prea fac nimic, stând în Parlament. Sper că situația se va schimba în țara noastră și nu vom fi nevoiți doar să ne plângem.
În acest amalgam de nemulțumiri (eu mereu sunt nemulțumită de ceva J), astăzi mi-a atras atenția un pieton, un domn de vreo 60 de ani, care mi-a mulțumit pentru că i-am cedat trecerea. M-am simțit incomod pentru acest gest, pentru că este obligatoriu ca un șofer să ofere prioritate pietonilor. Acest moment m-a făcut să-mi amintesc și de situații mai puțin plăcute, când vezi o mamă cu un copil de mână, care traversează strada printre mașini, pe timp de noapte. Ce învață acel copil? Că e voie să treci strada pe unde vrei? Că poți trece la roșu? Trist.
Pentru ca ziua să nu treacă pe alături fără rost, am citit citit în autobiografia lui Richard Branson, „Pierderea virginității”. Cam puțin timp dedic lecturii, dar încerc să recuperez când pot. Seara târziu, am mai comandat niște cărți. Or, ce cadoul este mai frumos de sărbători decât o carte?...
Miercuri
M-am trezit mai dimineață decât de obicei, pentru că a trebuit să merg să dau niște analize. Deși la ora 08:00 eram deja la centrul medical privat, rândul era interminabil. Zeci de oameni așteptau să facă radiografia plămânilor. Au venit la privat, pentru că „la stat”, practic, e imposibil de ajuns. Dar, pneumonia nu așteaptă să-i vină rândul, ea atacă rapid și violent. Nu pot spune că la ora 12:00, când am revenit, rândul era mai mic... Întrebările mele sunt: Câți oameni sunt infectați cu Covid și nu apar în statistici? Câți merg la privat fără ca măcar medicul de familie să cunoască acest lucru? Câți bani fac centrele private?... Sunt zeci de întrebări, dar, din păcate, toate retorice...
Eu mă întreb ce fac oameniide la terapie intensivă, cum ei suportă aceste chinuri?
Până la urmă, sunt o norocoasă, spun eu: radiografie plămânilor perfectă, analiza sângelui... aproape perfectă. Sper că am trecut cu bine peste. Totuși, după Covid, cam des uit ce zi este și încurc dățile. De aceea, dacă am ceva planificat, rog politicos oamenii să-mi reamintească. Sunt tare debulosolată, dar vom trece și peste aceste detalii. Eu mă întreb ce fac oameniide la terapie intensivă, cum ei suportă aceste chinuri?... sau ce fac oamenii care nu au bani pentru medicamente și investigații?...
Astăzi s-a mai întâmplat un eveniment important, peste care nu pot trece cu vederea - demisia Guvernului Chicu. O demisie care parcă nu a surprins pe nimeni, care era oarecum așteptată. Doar sunt curioasă, cine va accepta provocarea de a conduce un Guvern de tranziție, într-o perioadă foarte critică pentru Republica Moldova: economia este la pământ, virusul Covid este „în plină floare”, iar oamenii tot mai dezamăgiți în politicieni și mai nesiguri în ziua de mâine.
Pentru că e miercuri, a fost padel. Din cauza Covidului, m-am trezit cu un alt partener în competiție, dar... ne-a, descurcat. Deși am jucat prima dată împreună, am câștigat două seturi, așa că, am plecat acasă mulțumită că am câștigat și satisfăcută că am mai făcut un pic de sport. Aici nu vreau să amintesc de mingea primită... drept în față. Dacă mâine nu sunt cu ochiul vânăt, deja e bine.
Joi
De dimineață, m-am trezit cu emoții inexplicabile și am așteptat cuminte să privesc învestirea președintei Maia Sandu. Da, pe alocuri, ochii au jucat în lacrimi, iar acel fior de neliniște, dar și bucurie în același timp a pus stăpânire pe mine. M-am simțit ca un copil, care nu crede că o minune se poate întâmpla. Iată că, împreună, am reușit să facem această schimbare, care, sper, va face ca lucrurile din țara noastră să ia o altă cale, cea a prosperării. Or, Republica Moldova a devenit prea sumbră, tristă și nemulțumită de foștii și actualii guvernanți.
Pentru că e ajun de Crăciun, pregătirile lăsate pe ultima sută de metri sunt în toi. Și, ca de obicei, de sărbători, capitala noastră este... așa cum este: ambuteiaje infernale sau testul răbdării (așa cum îi spun eu), noroi, oameni triști care demult au uitat ce este ăsta zâmbet. În schimb, spiritul de sărbători e la fiece colț de stradă, acolo unde brazii așteaptă cuminți să fie vânduți. Cred că acest lucru este ceva specific pentru Chișinău. De când sunt în capitală, de sărbători, sute de brazi împânzesc intersecțiile, în așteptarea cumpărătorilor.
Cel mai mult mă miră cum, în unele intersecții, fiecare șofer circulă cum îl duce capul, fără a mai ține cont de regulile de circulație. Te pomenești că nu mai știi încotro s-o apuci. Dar, asta e Chișinău, orașul în care fiecare încearcă să-și creeze propriul confort, ignorându-i pe ceilalți. Cred că aici mă încadrez și eu. Mai bine stau să aștep în mașină, decât într-un troleibuz aglomerat. Până la pandemie, eu am fost o clientă fidelă a troleibuzului.
Seara a culminat frumos, cu împodobirea bradului. Pentru mine, acest moment este neobișnuit. La noi în familie, aceasta era cea mai frumoasă tradiție: mama gătea bucate gustoase, iar eu cu sora și tata împodobeam bradul. Era, pentru că acum aceste momente au cam dispărut, mai ales că e pandemie. Au fost vremuri, care însă nu se uită. Știu sigur însă că părinții ne așteaptă acasă și ne iartă atunci când nu venim...
Vineri
E Crăciunul. Un Crăciun mai altfel decât până acum. Un Crăciun în care fiecare se bucură la el acasă, pentru că este sănătos și pentru că cei apropiați sunt bine. Am vorbit ccu părinții. Ei încă au rămas la sărbătorirea Crăciunului pe data de 7 ianuarie. De aceea, parcă povara de pe mine este mai mică. Voi merge atunci să-i colind, ca în copilărie, iar mama să ne pregătească portocale și dulciuri în semn de mulțumire.
În schimb, am ajuns eu la vârsta la care sunt colindată. Nepoțica m-a sunat de dimineață și mi-a cântat un colind la pian. Respectiv, trebuie să expediez cadoul la București. Nimic nu e gratuit și trebuie răscumpărat J. Așa că, am mers în căutarea cadoului perfect.
Chiar dacă a fost a zi ploioasă, Crăciunul nu-l amână nimeni. De aceea, seara, a sărbătorit cu prietenii Crăciunul pe stil nou. De fapt, distracțiile noastre se rezumă la discuții pe orice temă și la jocuri intelectuale. Mintea trebuie să fie mereu activă.
Nu uitați să fiți buni, să vă îmbrățișați oamenii dragi, să citiți, să faceți ceea ce vă place și să fiți impliniți atât moral, cât și spiritual
Sâmbătă și Duminică
În acest weekend am vrut să merg acasă, la părinți, pentru că nu am fost de mai bine de două luni: a fost o vacanță scurtă, apoi un schimb de experiențe la Lvov în domeniul deontologiei mass-media, după care a urmat „frumoasa” perioadă de Covid. Le-am promis părinților că merg de Crăciunul pe stil vechi. Bine că moldovenii știu a sărbători de câte două ori Crăciunul și Anul Nou, iar noi avem timp să ne luăm revanșa față de părinți.
Sâmbătă chiar am pregătit sarmale și... tradiționala „șubă” să-i trimit surorii mele la București. Eu doar cu asta o pot impresiona și surprinde. J Am spus de o mie de ori, cine nu are o soră, să-și cumpere. Îi mulțumesc lui Dumnezeu și părinților pentru ea.
Nu uitați să fiți buni, să vă îmbrățișați oamenii dragi, să citiți, să faceți ceea ce vă place și să fiți impliniți atât moral, cât și spiritual. Anul Nou înseamnă un nou început.