Nu am avut niciodată iluzii în ceea ce îi priveşte pe politicienii şi cinovnicii moldoveni. Ştiu din ce aluat sunt făcuţi şi la ce visează. Dar eram obişnuit că aceştia una spun şi alta fac, că sunt duplicitari, că încearcă să păstreze aparenţele. Uneori însă rămîn tablou, când îi ia gura pe dinainte.
Șeful Agenției Naționale de Sănătate Publică, Nicolae Furtună, este citat cu afirmația că pandemia de COVID-19 a ucis oameni care sufereau deja de alte boli grave și deveniseră o povară pentru ei şi pentru cei din jur”. Asculţi asta şi eşti năucit dintr-odată. Cum poate un cinovnic cu o funcţie importantă să facă asemenea declaraţii? Să-i numeşti pe oamenii răpuşi de Covid “o povară”, să dai de înţeles că aceştia, prin plecarea lor, ne-au uşurat existenţa… Ce e asta? Ulterior, când a văzut că gluma se îngroaşă, Furtună a spus că se referea la o povară medicală. Adică omul, care a muncit toată viaţa şi care a plătit impozite, e o povară pentru sistemul medical. Dar de ce mai există acest sistem medical dacă se teme de poveri? Ce să înţelegem din afirmaţia lui Furtună? E un soi de optică mercantilă, în care viaţa omului nu face nici o ceapă degerată în comparaţie cu indicii economici. De aici e un pas până la bucuria provocată de faptul că din buget se vor aloca mai puţini bani pentru pensii.
Să remarcăm că Furtună nu voia să-şi dea demisia, cum ar fi fost normal, ci a fost rugat de premier să demisioneze. Mă miră simplul fapt că demisia asta s-a produs, totuşi. Sau se simte suflul alegerilor? E vorba de un om care avea grijă de sănătatea publică. În timp ce Covid19 ia proporţii în RM, noi, naivii, aşteptăm ca acest cinovnic şi alţii să ne salveze. Şi ei ne vor salva… Ei abia aşteaptă să ne ajute. Asta se vede bine.
