Vasăzică, primarul de la Bălți, Renato Usatîi, a depus la Comisia Electorală Centrală o cerere de înregistrare a unui bloc electoral care-i poartă numele pentru a participa la alegerile parlamentare anticipate din 11 iulie. „Pentru a evita inducerea în eroare a cetățenilor (...), am decis să mergem cu blocul Renato Usatîi”, le-a spus jurnaliștilor primarul. Din blocul său fac parte momentan Partidul Nostru și Partidul Patria.
Aşadar, iată că mai avem aici un om-partid. Deschizător de drumuri în acest sens a fost oligarhul fugar Ilan Şor al cărui partid se numeşte Şor. Acum vom avea şi un bloc Usatîi şi tare mă tem să nu apară în politica moldovenească un cogeamite trend, trendul omului-partid. Ar fi de-a dreptul grotesc şi trist ca PSRM-ul să devină Partidul Dodon, ca PAS să devină Partidul Sandu, iar PPDA să se transforme în Partidul Năstase. Ar fi o situaţie proastă şi iată de ce…
Pentru mulţi moldoveni, partidele sunt o mare enigmă
De fapt, atunci când spune că se teme ca oamenii să nu fie induşi în eroare, Usatîi are dreptate într-o oarecare măsură. Pentru mulţi moldoveni, partidele sunt o mare enigmă şi se reduc la liderii charismatici fără de care ceilalţi membri ar fi neputincioşi. Această pondere sau influenţă uriaşă a unui om într-un partid nu e benefică pentru formaţiune, iar de multe ori ea e sinonimă cu banii pe care îi are acel lider. Adică, fără puterea financiară a liderului, fără puterea lui de seducţie, partidul ar fi în derivă şi cu greu ar mai atrage voturile oamenilor. Ce influenţă, de pildă, ar mai avea Partidul Şor fără Ilan Şor?
Aş mai adăuga că în secolul nostru existenţa omului-partid mi se pare de-a dreptul anacronică, e un soi de model vetust, cvasi-medieval. E de presupus că – atunci când denumirea partidului e substituită de numele liderului – avem de-a face, de cele mai multe ori, cu o formaţiune axată pe imediat, fără viitor.
