De data aceasta protestatarii lui Șor n-au mai avut doar revendicări sociale – plata integrală a facturilor pe timp de iarnă, asta după ce guvernarea a oferit compensații substanțiale la căldură și curent electric, pentru a amortiza scumpirile provocate de războiul lui Putin din Ucraina.
Manifestanții au cerut demisia actualei puteri și alegeri anticipate. Liderii lor au chemat la violență, la răfuială cu premierul Recean, au proferat injurii, au instigat la ură, au călcat în picioare fotografiile președintei Maia Sandu, tipărite pe hârtie groasă, velină, în mărime naturală, tocmai pentru ca ritualul stigmatizării să fie mai spectaculos, și au dănțuit pe fâșiile rupte în ritmuri de hostropăț. Secvențele video cu acest „bal sardanapalic” au făcut înconjurul Internetului.
Am putut vedea tot pe rețelele de socializare coloana nesfârșită de microbuze și autocare turistice, confortabile, întinsă pe toată lungimea localității Stăuceni, o suburbie a capitalei.
Șor a reușit să mobilizeze o adevărată armată de oameni furioși, frustrați, sărăciți tot de el și de alți penali care uneltesc împotriva Republicii Moldova, din străinătate dar și din interiorul unor instituții de stat – a se vedea sabotajele din justiție –, pentru a da jos o guvernare pro-europeană.
Coloana de la Stăuceni a fost oprită de poliție, în baza deciziei primăriei de suspendare provizorie a manifestațiilor publice. Supărați, protestatarii au blocat timp de câteva ore traseul pe direcția de deplasare spre Chișinău, producând un ambuteiaj kilometric.
Să fi fost, oare, o „repetiție generală” a ceea ce i se pregătește Moldovei, în conformitate cu scenariul de destabilizare dat în vileag de președinta Maia Sandu la 13 februarie curent? Așa părea. Au lipsit doar agenții în civil care să ia cu asalt instituțiile statului. Decorul însă – masa de protestatari inflamați – există. Declanșând războiul în Ucraina, Rusia a reușit, îi stătea pe deplin în puteri, să provoace o criză majoră în Republica Moldova, economică și de securitate. Și cum populația de aici e foarte săracă, permeabilă la știri false și influențe maligne, n-a fost prea greu să adune mii de oameni sub flamurile așa-zisei Mișcări pentru popor.
Ce pot face autoritățile pentru a preveni degenerarea protestelor sociale într-o răzmeriță de proporții?
Pe lângă operațiunile specifice de izolare a unor infiltrați din străinătate, soluția e cunoscută: identificarea și tăierea surselor de finanțare ilicită. S-au făcut în toamnă niște descinderi, s-au efectuat percheziții și confiscări a unor saci de bani destinați organizării protestelor lui Șor, însă, după cum se vede, eforturile de blocare a fluxurilor de bani negri nu au fost suficiente. Poate ar trebui să se solicite ajutorul partenerilor din străinătate? E nevoie însă și de o campanie de informare și explicare la scară largă a cauzelor ce au generat crizele actuale.
Într-un sondaj dat publicității la 4 februarie 2023 de Comunitatea WatchDog din Moldova, aproape jumătate din respondenți, 47%, nu percep Rusia ca pe o amenințare la adresa securității statului moldovean. Asta după un an de la declanșarea agresiunii lui Putin în Ucraina! Și la protestul de ieri, 28 februarie, manifestanții au cerut guvernării să nu târască țara în război.
Dar cum ar putea Moldova să fie târâtă în război? – iată întrebarea pe care trebuie să le-o pună cineva acestor oameni înfricoșați și debusolați. Va ataca Moldova Rusia, se va năpusti asupra Transnistriei? Absurd. Atunci să întoarcem ocheanul. Ca să nu fie atacată de Rusia, ce-ar trebui să facă Moldova? Să înceteze să mai susțină Ucraina? Să nu-i mai primească pe refugiați? Să renunțe la integrarea europeană? Să se topească în „ruskii mir”? Vor fi acești oameni, mințiți de Șor, mai fericiți? Vor avea pensii mai mari, localități mai îngrijite, copii mai sănătoși și mai instruiți, salarii pe potriva meritelor și competențelor fiecăruia?...
Șirul întrebărilor este fără sfârșit. Deocamdată, sunt întrebări retorice, dar ele trebuie să-și afle răspunsuri concrete, pentru că în caz contrar cetățenii le vor căuta la televiziunile lui Șor, își vor pleca urechea la cântecul de sirenă al Moscovei, și vor crede neabătut că actuala guvernare se face vinovată de toate relele pe care le suportă populația din Moldova.
În sondajul din 4 februarie, pomenit mai devreme, majoritatea moldovenilor vor în Uniunea Europeană (53,5%), pentru aderarea la Uniunea eurasiatică, patronată de Rusia, ar vota 23,8%. Oricât de mari ar fi greutățile economice, cetățenii informați nu vor prefera niciodată închisoarea lui Putin viitorului democratic și european al țării lor.
Însă dacă ne-am conduce doar după opiniile păturilor mai culte, riscăm să ratăm stările de spirit din „Basarabia profundă”. Un alt sondaj, mai recent, realizat de IMAS și publicat pe 27 februarie, atestă o erodare a partidului de guvernământ proeuropean și o creștere a intențiilor de vot pentru „opoziția roșie”: 24,8% PAS contra 26,4% Blocul comunist și socialist. Maia Sandu, care este forța motrice a valorilor europene și euroatlantice în Moldova, conduce în intențiile de vot pentru șefia statului. Este suficientă imaginea, capacitatea de convingere a președintei, pentru a menține direcția pro-Vest?
Criza de securitate – consecința războiului hibrid al Rusiei împotriva Republicii Moldova – șubrezește percepțiile asupra unor lucruri pe care le considerăm de la sine înțelese. Nu toți oamenii gândesc la fel, nu toți au răbdarea și predispoziția de a asculta argumente raționale, mai ales când li se pune în mână câteva sute de lei ca să strige niște sloganuri împotriva guvernării. Orice logică, oricât de solidă, poate fi răsturnată prin inflamarea pasiunilor și fabricarea de mituri și inamici imaginari.
Punctele de vedere exprimate în acest articol nu reprezintă neapărat poziția Europei Libere.
