Este oficial, Croația va intra în zona Euro de la 1 ianuarie anul viitor, iar principalul cotidian de la Zagreb, Jutarnji List (Ziarul de dimineață), o citează pe șefa Băncii Centrale Europene, Christine Lagarde, care felicită țara și anunță că ea îndeplinește toate criteriile.
Celălalt mare cotidian (și rival) din presa croată, Večernji List (Ziarul de seară), se arată însă mai sceptic și titrează: «Nimeni nu a trecut vreodată la euro pe fundalul unei asemenea inflații».
Deocamdată, euro a scăzut practic la egalitate cu dolarul, pentru prima oară de două decenii încoace, iar o analiză în Washington Post trece în revistă toate implicațiile acestei situații.
Viktor Orbán și politica lui «Nem!»
Rămânând în zona Europei răsăritene, Le Monde se ocupă de politica vetoului permanent practicată la Bruxelles de Viktor Orbán:
„Nem” („nu” în maghiară) embargoului petrolului rusesc. „Nem” în fața sancțiunilor împotriva Patriarhului ortodox rus, Kirill. „Nem” pentru impozitarea globală minimă a multinaționalelor... De la realegerea sa triumfală din 3 aprilie, Viktor Orban pare să aibă doar acest cuvânt în gură în Europa. Chiar dacă nu sunt toate de aceeași amploare și natură, vetourile și amenințările de blocare a legislației UE lansate în numele apărării „intereselor Ungariei” curg la Bruxelles, unde unii îl bănuiesc pe premierul naționalist maghiar că joacă pentru Vladimir Putin, președintele rus, cu care el întreține relații foarte călduroase.»
În materie de înfrângerea legislației europene, Ungaria se situează însă încă în urma Greciei. Din 2002 încoace, Grecia a fost acuzată de încălcarea legislației UE de 1.251 de ori. Un record destul de greu de dus, dar care totuși nu permite Atenei să ajungă pe prima treaptă a podiumului. Această “onoare” îi revine în realitate Italiei, prinsă în flagrant delict de 1.375 de ori în ultimii douăzeci de ani. Altfel zis, statele membre ale Uniunii Europene (UE), indiferent de gradul lor de „eurofilie”, se arată deseori foarte reticente în a aplica dreptul comunitar.
Este in orice caz constatarea la care ajunge site-ul Politico, care a realizat un studiu statistic revelator: “Europa fără lege: cum încalcă statele UE legislația și cum nu li se întâmplă nimic”. Un titlu provocator, sprijinit de cifre impresionante, dat fiind că “în medie, circa 3.500 de plângeri ajung în fiecare an în fața Comisiei”, constată Politico.
Ouăle lui Macron
În Franța, presa se mai ocupă în detaliu și de urmările «afacerii Uber», care îl atinge direct pe președintele Emmanuel Macron.
Opoziţia aşteaptă de două zile un răspuns din partea lui Macron cu privire la legăturile sale privilegiate cu compania americană Uber, pe vreme când el era ministru al Economiei, așa cum a revelat-o o anchetă internațională publicată în Franța de Le Monde.
Macron, constată Le Figaro, a decis că asumă totul și că va continua netulburat, rezumând însă totul într-o frază împrumutată de la răposatul Jacques Chirac și care se dovedește de un gust la fel de discutabil pe cât a fost remarca fostului ministru de externe român Adrian Năstase: «Să vină să-mi numere ouăle». Macron a spus ieri că întreaga vâlvă în jurul legăturilor sale trecute cu firma Uber «îmi atinge una acolo fără s-o tulbure pe cealaltă» («Ça m'en touche une sans faire bouger l’autre»).
Pentru presa străină, însă, problema ar fi mai degrabă opacitatea totală care învelește întreaga afacere, mai degrabă decât bănuiala reală că s-ar fi petrecut ceva ilegal între Macron și Uber.
Câte miliarde de chinezi?
Anul acesta, omenirea va atinge cifra de opt miliarde de locuitori pe planetă, iar același Le Monde, în Franța, analizează felul în care omenirea va putea face față situației, menționând și concluzia paralelă și oarecum optimistă că începând din acest moment și până spre sfârșitul secolului populația s-ar putea stabiliza.
«700 milioane de chinezi… și eu, și eu, și eu!», cânta Jacques Dutronc în 1966, când populația Chinei era jumătate din cea actuală. Dar… dar… coșmarul demografic este o evidență: potrivit unui nou raport al ONU privind populația mondială și publicat ieri, pe termen lung numărul oamenilor ar trebui să înceteze să crească, pentru a se stabiliza în jur de 10,4 miliarde la sfârșitul secolului. Pandemia de Covid-19 a provocat o mortalitate excesivă, făcând 14,9 milioane de victime în 2020 și 2021.
Deocamdată, însă, populația Pământului continuă să crească și există doar „o șansă din două” ca tendința să se inverseze înainte de sfârșitul secolului. De fapt, demografii din Divizia Populație a Departamentului pentru Afaceri Economice și Sociale a Națiunilor Unite consideră că este „cert în proporție de 95%” că vom fi între 8,9 și 12,4 miliarde în 2100. Pragul de zece miliarde ar putea fi atins încă din 2059 și apoi se va stabiliza, conform unui scenariu „prudent”, în jur de 10,4 miliarde de oameni în anii 2080.
Populația planetei nu va crește însă în mod uniform: în realitate, constată Le Monde, unele părți ale Europei, mai ales în Europa de est, vor cunoaște o serioasă scădere a populației și o criză demografică.
Altfel zis, acea parte a continentului în care oamenii sunt obișnuiți ca politicienii să spună «nem-nem-nem» în numele lor.
