Au un inamic comun: președintele rus Vladimir Putin. Acesta a declanșat o invazie care a ucis zeci de mii de oameni în Ucraina și și-a trimis la pușcărie oponenții, a redus libertățile și a anihilat disidența în țară.
Dar, la mai bine de un an de la începutul ofensivei pe scară largă a Moscovei, moment de intensitate maximă într-un război izbucnit în urmă cu aproape un deceniu în Donbas, mulți ucraineni sunt neîncrezători și disprețuitori față de opoziția rusă - și, în special, față de cel mai proeminent dușman al lui Putin, Aleksei Navalnîi.
Nimic nu ilustrează mai clar acest lucru decât indignarea provocată de documentarul - purtând numele disidentului rus, „Navalnîi” - care-l urmărește pe politicianul și militantul anticorupție acum încarcerat pe timpul recuperării după o otrăvire cu agent neurotoxic aproape fatală în august 2020, pe care el o pune pe seama lui Putin, film care a câștigat Oscarul la ediția 2023 desfășurată la Hollywood în 12 martie.
Pentru mulți din Statele Unite și din Occident, premiul de anul acesta pentru cel mai bun film documentar de lungmetraj a fost tocmai o critică indirectă la adresa invaziei Rusiei în Ucraina. În timpul discursului de acceptare, regizorul documentarului, Daniel Roher, născut în Canada, a declarat că Navalnîi este pedepsit „pentru ceea ce el numește... nedreptul război de agresiune al lui Vladimir Putin în Ucraina”.
Dar pentru numeroși ucraineni - de la consilierul principal al președintelui Volodimir Zelenski, până la jurnaliști, activiști, influenceri de pe rețelele de socializare și oameni simpli de pe stradă - elogiul hollywoodian adus filmului Navalnîi este, în cel mai bun caz, ignorant și naiv, iar, în cel mai rău caz, o spălare de păcate lipsită de respect și dăunătoare pentru lupta lor împotriva campaniei armate a Rusiei de subjugare a națiunii lor.
Au existat mai mulți factori care au alimentat această animozitate în legătură cu premiul, parte din aceștia provenind din reticența față de opoziția rusă în general, alții fiind în schimb strâns legați de controversata figură a lui Navalnîi, care a fost acuzat în întreaga lume pentru declarații anterioare considerate rasiste și xenofobe, iar în Ucraina, în special, pentru remarcile sale despre Crimeea, peninsula de la Marea Neagră pe care Rusia a ocupat-o și confiscat-o în 2014.
Pornind de la comentariile pe care Navalnîi le-a făcut în trecut pe aceste teme sensibile, unii ucraineni au ajuns să considere că el este croit din aceeași stofă cu Putin, care spune că Ucraina nu este o națiune reală și că poate exista doar ca parte a unei „lumi rusești” dominate de Moscova.
Mirosul propagandei rusești
„Navalnîi este un sandviș împachetat într-o cutie de prânz și purtat în jurul lumii ca dovadă că încă mai există o opoziție în Rusia”, a scris pe Twitter Andri Sadovi, primarul deschis al orașului vestic Lvov, a doua zi după ceremonia de decernare a premiilor Oscar. Statueta acordată de Academia americană de film, sugera Sadovi, „miroase acum a propagandă rusă”.
Sadovi face aluzie la comentariile lui Navalnîi într-un interviu radiofonic în 2014, când a spus că Moscova a cucerit Crimeea prin „încălcări flagrante ale tuturor reglementărilor internaționale”, dar a prevăzut că peninsula va rămâne mult timp o parte de facto a Rusiei și nu va fi returnată Ucrainei „în viitorul apropiat”.
El l-a întrebat sarcastic pe jurnalistul care-l intervieva dacă Crimeea este „un sandviș cu salam care să poată fi pasat de la unul la altul".
Navalnîi, spun susținătorii săi, și-a schimbat de atunci poziția publică cu privire la Crimeea și a cerut Moscovei să respecte granițele Ucrainei recunoscute la nivel internațional. Luna trecută, el a transmis o declarație în 15 puncte în care a condamnat „nedreptul război de agresiune” pe care, potrivit lui, Putin „l-a declanșat... sub pretexte ridicole” și a cerut Rusiei „să oprească agresiunea, să pună capăt războiului și să își retragă toate trupele din Ucraina”.
Cu toate acestea, mulți ucraineni nu au fost convinși de buna lui credință, amintind de participarea sa la marșurile ultranaționaliste din Rusia anilor 2000 și de faptul că a susținut agresiunea Rusiei împotriva Georgiei din 2008, atitudine pentru care și-a cerut scuze între timp. El nu a revenit însă asupra declarațiilor din trecut considerate de criticii săi rasiste, declarații care au făcut ca nu puțini observatori din Ucraina și din alte părți ale fostei Uniuni Sovietice să-l considere un rus xenofob care, dacă ar ajunge vreodată la putere, ar aplica politici în regiune nu prea diferite de cele ale lui Putin.
„Navalnîi și-a câștigat Oscarul pentru că a jucat perfect rolul unei figuri din opoziția rusă”, glumea recent actorul ucrainean Anton Timoșenko, exprimând pe scurt convingerea larg răspândită că Kremlinul și oponenții săi sunt cele două fețe ale aceleiași monede.
Pentru unii, această impresie a fost întărită de legăturile mai mult sau mai puțin evidente dintre opoziția rusă și oligarhii considerați ca făcând parte din sistemul lui Putin, chiar dacă nu au susținut în mod vocal Kremlinul sau invazia Ucrainei.
Un caz concret: Scandalul care a izbucnit luna aceasta după ce Leonid Volkov, un asociat de top al lui Navalnîi, și-a suspendat activitățile politice și publice după ce a negat, mai întâi, că a semnat o scrisoare în care susținea ridicarea sancțiunilor Uniunii Europene împotriva unor magnați ruși cu sediul la Londra, pentru ca, ulterior, să admită că a semnat-o. În Ucraina, aceste evoluții au sporit întrebările referitoare la loialitatea și credibilitatea opoziției ruse.
Chiar și înainte de invazia pe scară largă de anul trecut, mulți se îndoiau în Ucraina că Rusia și-ar putea schimba atitudinea față de fostele republici sovietice, indiferent de cine se află la putere la Kremlin. „Trauma postimperială afectează toate sentimentele noastre față de ruși și față de politicienii ruși”, a declarat pentru RFE/RL, la începutul anului 2021, Taras Berezoveț, un analist politic ucrainean care este acum ofițer militar.
Nu doar războiul lui Putin
Oscarul pentru documentarul lui Navalnîi i-a iritat, de asemenea, pe ucrainenii care susțin că mulți occidentali caută să-l facă responsabil doar pe Putin pentru agresiunea asupra Ucrainei, în vreme ce ei consideră că responsabilitatea se extinde mult dincolo de președinte.
Miroslava Barciuk, o foarte prețuită jurnalistă ucraineană și vicepreședintă a PEN Club Ucraina, a declarat pe blogul ei că decizia de acordare a premiului dovedește că „pentru industria cinematografică multinațională globală, acesta este războiul lui Putin, nu războiul Rusiei” - o abordare care îi absolvă efectiv pe majoritatea rușilor de responsabilitate și vinovăție.
„Există unii alți ruși (reali, individuali) care sunt, pur și simplu, victime. Aceștia nu numai că nu ar trebui să fie anulați, dar ar trebui să fie recompensați și onorați, chiar și în ciuda poveștilor incomode ale sandvișurilor din Crimeea", a scris ea.
Acest sentiment de deplasare a accentului a fost exacerbat și mai mult de faptul că filmul lui Navalnîi a câștigat premiul într-o categorie care includea și A House Made Of Splinters, un documentar foarte apreciat, coprodus de Danemarca, Ucraina, Suedia și Finlanda, care spune povestea unor copii dintr-un orfelinat din Lisiceansk, oraș în estul Ucrainei, ale căror familii au fost distruse sau destrămate de războiul din Donbas, izbucnit în 2014.
Asistentul de regie și producătorul filmului A House Made Of Splinters, Azad Safarov, nu și-a ascuns dezamăgirea după ceremonia de decernare a premiilor Oscar și a declarat că filmul despre Donbas ar fi trebuit să câștige.
„Dar... avem încă o dată dovada că propaganda rusă funcționează foarte bine și știe cum să promoveze pseudo-eroi acolo unde nu există eroi”, a spus el.
Sentimente similare au devenit evidente în modul în care imaginile cu soția, fiica și fiul lui Navalnîi sărbătorind în Los Angeles, juxtapuse cu imagini ale realității brutale a vieții de zi cu zi din Ucraina în timpul războiului, au inundat rețelele de socializare.
În afara politicii?
În condițiile în care soarta războiului este indecisă la mai bine de un an de la invazia pe scară largă, menținerea sprijinului Statelor Unite și al Occidentului este o prioritate majoră pentru Ucraina, iar premiul acordat filmului lui Navalnîi nu a fost singurul aspect al premiilor Oscar din acest an care a stârnit rumoare și contestații la Kiev.
Pentru a doua oară, Academia de Arte și Științe Cinematografice a respins, se pare, cererea lui Zelenski de a lua cuvântul în timpul ceremoniei. Oficialii ucraineni au criticat această decizie.
„Dacă Oscar este în afara politicii, cum să înțelegem documentarul-manifest Navalnîi, plin de politica internă a Rusiei?”, a întrebat consilierul prezidențial Mihailo Podoliak. „Dacă Oscar este în afara contextului războiului din Ucraina și a genocidului în masă al ucrainenilor, de ce vorbiți constant despre umanism și justiție?”
Ministrul de externe Dmitro Kuleba a declarat pentru revista germană Bild că inconsecvența de a acorda premiul pentru cel mai bun film internațional de lungmetraj filmului anti-război „Nimic nou pe frontul de vest” și, pe de altă parte, de a nu-l lăsa să vorbească pe președintele „care conduce țara care luptă în cel mai mare război din Europa de la Al Doilea Război Mondial încoace” a fost „ridicolă” și „ipocrită”.
Între timp, Oleksandr Rodnianski, un producător de film ucrainean și membru al academiei, le-a spus jurnaliștilor de la serviciul ucrainean al RFE/RL că indignarea ucrainenilor este, în mare parte, rezultatul unei neînțelegeri.
Rodnianski a declarat că, în cei 95 de ani de existență a ceremoniei de decernare a premiilor Oscar, „niciun politician care să nu fi avut legătură cu filmul care a câștigat un Oscar sau măcar a fost nominalizat” nu a ținut un discurs și că Academia „nu a vrut să creeze un precedent”.
Pentru majoritatea membrilor academiei, votul pentru filmul lui Navalnîi a reflectat condamnarea „represiunilor regimului totalitar din interiorul Rusiei și a crimelor de război înfăptuite de acesta în Ucraina”, a spus el, adăugând: „Hollywood este unul dintre cei mai mari susținători ai Ucrainei”.
