După ce ultimele alegeri parlamentare din Franța au făcut să intre în Adunarea Națională un numără fără precedent de deputați ai extremei drepte din formațiunea lui Marine Le Pen, iată că acum presa italiană anticipează un scenariu catastrofă pentru peninsulă, care pregătește alegeri generale luna viitoare.
La Repubblica scrie că afișele electorale ale Giorgiei Meloni acoperă zidurile orașelor, sloganul fiind peste tot „Suntem gata!”: — „Pronti”. Pe afișe și prospecte, șefa extremei drepte din Fratelli D'Italia zâmbește liniştitor. Pronta, gata să guverneze Italia. Pronti: este de fapt sloganul din Franța al lui Marion Maréchal Le Pen, nepoata lui Marine, figură a Frontului Național, care în alegeri anunța pe afișele ei: „Nous sommes prêts”, „Suntem gata”, pregătiți să guvernăm.
Toate acestea, în vreme ce ieri centrul-dreapta și dreapta extremă din Italia a găsit un program electoral comun, dând naștere unui manifest în 15 puncte supus acum aprobării liderilor Meloni, Berlusconi și Salvini. Un program al dreptei ultranaționaliste, care duce la revizuirea legilor cetățeniei și la revenirea decretele securitare.
Extrema dreaptă austriacă zguduită de tentativa de sinucidere a unui membru de frunte
„La prima vedere, totul evolua perfect pentru FPÖ” (partidul dreptei extreme), anunță la Viena Die Presse. In acest început de campanie prezidențială austriacă, “subiectele abordate – mergând de la inflația record la numărul uriaș de solicitanți de azil – fac jocul dreptei, în vreme ce guvernul [conservatorii creștin-democrați și ecologiștii] se găsește pe o pantă descendentă, alunecoasă”. Dar dacă "afacerea Ibiza" și prăbușirea vedetei partidului, Heinz-Christian Strache, păreau uitate, iată că un nou scandal riscă să destabilizeze extrema dreaptă: afacerea Jenewein.
Până săptămâna trecută, fostul deputat Hans-Jörg Jenewein nu era deosebit de cunoscut publicului larg. Dar revelații cu totul neașteptate l-au adus în centrul atenției presei. Potrivit ziarelor Kurier și Kronen Zeitung, acest prieten apropiat al liderului extremei drepte austriece, Herbert Kickl, ar fi denunțat justiției o presupusă delapidare a fondurilor asociațiilor vieneze apropiate propriului său partid, în toamna anului 2021.
Și iată că deodată același Jenewein a căutat să-și pună capăt zilelor. După cum a aflat Kurier din “cercuri bine informate”, Jenewein se află în prezent în comă artificială în clinica Ottakring (fosta: Wilhelminenspital) din Viena.
Deocamdată, FPÖ își caută strategia. Cum o rezumă astăzi Der Standard: «purtătorul de cuvânt al partidului, Christian Hafenecker, vede o „înjosire incredibilă a presei austriece” și critică în special „ Kronen Zeitung”» pentru felul în care a relatat despre tentativa de sinucidere a politicianului din FPÖ (Partidul Libertății, Freiheitliche Partei Österreichs).
Merci, BoJo
La Paris, săptămânalul politico-satiric francez Le Canard enchaîné are în ultimul său număr (doar în ediția pe hârtie) o analiză a situației economice a Marii Britanii care se dovedește a fi totalul opus al celei publicate ieri în cotidianul britanic The Daily Telegraph și pe care am prezentat-o aici în revista presei.
Daily Telegraph a scris ieri că cifrele din cadrul grupului G7 arată pentru Marea Britanie o dureroasă inflație de 9,4% pentru luna iunie, însă că cifra poate fi foarte înșelătoare, deoarece o mare parte din țările din G7 se află într-o situație foarte similară: inflația în SUA este de 9,1% și în Germania de 8,2%.
În realitate, așadar, scria Daily Telegraph, inflația britanică se situează sub cea din UE – unde media a fost de 9,6% în iunie.
Iată însă că Le Canard, în Franța, se arată de o cu totul altă părere:
— «Era măreț și admirat BoJo — porecla tandră dată lui Boris Johnson — pe când îi amețea pe britanici cu o melodie care le suna plăcut la urechi: grandoarea Imperiului, revenirea Angliei eterne, o palmă dată eurocraților, acea Global Britain care ne va salva, cu BoJo la cârmă, o să vedeți voi. Bun, acum că omul a plecat, iată că a venit vremea bilanțului.
Zilele acestea, viața nu e prea plăcută de partea cealaltă a Canalului Mânecii. Inflația ar trebui să atingă 13% la toamnă, livra se prăbușește, facturile de electricitate și gaz au să crească de trei ori, sectorul imobiliar o duce rău (deși unii șmecheri cu portofelul plin vor face afaceri frumoase), importurile se scumpesc, iar exporturile sunt frânate de barierele vamale ale Brexitului. Pe scurt, deficitul comercial o să se tot adâncească.
Criza, cea mai gravă prin care trece Marea Britanie de patruzeci de ani încoace, are loc în vreme ce Johnson pare să fi dispărut, iar în vremea asta cei doi succesori potențiali ai săi, Liz Truss, ministra de externe, și Rishi Sunak, fostul ministru de finanțe, se sfâșie fără menajamente.»
Le Canard pare astfel a contrazice cu totul ceea ce scria ieri The Daily Telegraph, la Londra, și anume că Marea Britanie ar cunoaște o inflație mai puțin severă decât media europeană, dar hei! să nu uităm că Telegraph este ziarul activ pro-Brexit în care odinioară a scris și a militat chiar Boris Johnson himself.
In acest timp, prețurile produselor elementare cresc și în SUA, iar Washington Post analizează în detaliu strategiile americanilor pentru a lupta cu cotidianul.
Amnezia Internațională pleacă la război
Și tot Le Canard enchaîné își încheie ultimul număr cu un foarte ironic rezumat al modului total neîndemânatic în care organizația pentru drepturile omului Amnesty International a putut trece drept «unealtă a propagandei ruse» (lucru despre care am scris în revista presei) prin acel raport potrivit căruia forțele ucrainene s-ar arăta la fel de nepăsătoare față de pierderile civile pe cât sunt cele ruse.
Amnesty a încercat să repare ulterior, dar fără să se scuze și fără să modifice raportul. Scrie Le Canard:
«Episodul amintește altă eroare comisă de Amnesty: în februarie 2021, Amnesty i-a retras opozantului rus Aleksei Navalnîi calitatea de “prizonier de conștiință”, invocând declarații xenofobe ale acestuia de prin 2020. În fața scandalului stârnit, Amnesty a revenit asupra măsurii, trei luni mai târziu, recunoscând că luase o “decizie eronată”.
Ar trebui oare să-și schimbe numele în “Amnezie Internațională”?»
