Linkuri accesibilitate

Penelope FITZGERALD. Librăria


Dacă pe la 1929 britanica Virginia Wolf îşi dorea O cameră doar a ei, eroina romanului Librăria, de Penelope Fitzgerald (1916 – 2000), Nemira, 2021, îşi investeşte toţi banii proveniţi din moştenirea ei modestă de văduvă într-o librărie, singura din Hardborough, o localitate din Sussex. Zis şi – după ce învinge tot felul de obstacole birocratice & financiare – făcut, ceea ce nu-i entuziasmează pe localnici, gata mereu s-o descurajeze: „Umblă vorba că sunteţi pe cale să deschideţi o librărie, ceea ce arată că sunteţi gata să încercaţi lucruri cu mici şanse de reuşită”.

Mai cu seamă „doamna Violet Gamart, amfitrioana obişnuită a tuturor activităţilor publice din Hardborough”, care-o face pe patroana artelor, îi arată o ostilitate pe faţă, iar după un anume incident, „Librăria se transformase într-un câmp de bătălie tăcut…” Doar că Florence Green, proprietara librăriei, nu-i dispusă să cedeze, şi chiar, sfătuită de bătrânul domn Brundish („Am citit Lolita, este un roman bun şi astfel ar trebui să-l vindeţi locuitorilor (…) Nu-l vor înţelege, dar e mai bine aşa”), comandă 250 de exemplare ale romanului lui Nabokov, astfel că „librăria a făcut un profit de 82 de lire, 10 şilingi şi 6 penny în prima săptămână doar din vânzarea Lolitei (…). Pentru prima dată în viaţa ei, Florence avea sentimentul alarmant al prosperităţii”. A se reţine acest schimb de replici de la p. 98:

„– Nu trebuie să mă îngrijorez, a zis ea. Câtă vreme e viaţă, e şi speranţă.

– Ce gând înspăimântător, a bombănit domnul Brundish.”

Ei bine, prin strădaniile aceleiaşi Violet Gamart, al cărui nepot „un tânăr strălucit, de succes şi prostănac, a introdus un proiect de lege” – îndreptată explicit împotriva proprietarei Librăriei Old House! – care „împuternicea consiliile locale să achiziţioneze, cu titlu obligatoriu şi contra unei compensaţii, orice clădire ridicată în întregime sau parţial înainte de 1549”, după un an de la deschidere, în iarna lui 1960 Florence Green se vede nevoită să cedeze, şi chiar să părăsească localitatea, şi nu cu fruntea sus, ci „cu capul plecat de ruşine, pentru că orăşelul în care trăise preţ de aproape zece ani nu îşi dorise o librărie”.

O dată în plus, colecţia „Babel” a Editurii Minerva excelează prin gust rafinat şi eleganţă.

25 octombrie ’21

Previous Next

Previous Next

XS
SM
MD
LG