Linkuri accesibilitate

De ce extremiștii anti-europeni nu se vor putea uni în Parlamentul UE


Liderul Forza Italia, Silvio Berlusconi, îi șterge fruntea transpirată lui Matteo Salvini, liderul Ligii Italiene. 1 martie 2018, Roma.

Extremiștii trebuie să reunească un minimum de 25 de membri din 7 țări. Numai că în afară de aversiunea față de Europa, restul totul îi desparte.

Jurnal de corespondent, semnat de Dan Alexe de la Bruxelles, 12 mai 2019
Așteptați

Nici o sursă media

0:00 0:02:42 0:00
Link direct


Auzim deseori că viitoarele alegeri europene vor aduce o victorie masivă a anti-europenilor și euroscepticilor și că Europa va fi roasă pe dinăuntru de aceștia. Realitatea este mult mai puțin neliniștitoare decât pare.

În primul rând, încă mai sunt țări, România de pildă, care nu au un partid de extrema dreaptă important. Spania era o alta, până la succesul din aprilie al formațiunii extremiste Vox, care a obținut 10% din voturi.

Sigur, Liga Italiană (30% din intențiile de vot actuale) pare că va fi al doilea partid din Parlamentul European, în termeni absoluți, după creștin-democrații germani. În calitate de șef necontestat al dreptei europene, Matteo Salvini, care a transformat partidul dintr-o formațiune regională (Liga Nord) într-o forță națională și în curând europeană, încearcă acum să unească dreptele dure de pe continent într-o formațiune politică transnațională în cadrul viitorului Parlament European.

În această calitate, el a mers în vizită pe la polonezul Kaczynski și maghiarul Orban, făcând în același timp cu ochiul spaniolilor din Vox. Extremiștii au neapărată nevoie să formeze o grupare transnațională, pentru a putea beneficia de fonduri în Parlamentul European (PE) și de posibilitatea de a conduce comisii parlamentare. Pentru a crea o formațiune transnațională, un grup politic în PE, ei trebuie să reunească un minimum de 25 de membri din 7 țări.

Numărul de membri nu ar fi o problemă pentru Salvini. Dificultățile vin însă acolo unde el ar trebuie să reunească partide anti-europene din 7 țări. Aici încep problemele cele mari, pentru că majoritatea extremiștilor se întâlnesc într-un singur punct: aversiunea față de Europa. În restul, totul îi desparte.

Astfel, italienii lui Salvini ar dori foarte mult o împărțire a refugiaților, pe cote, ceea ce polonezii și maghiarii refuză în totalitate.

Apoi, Salvini, și occidentalii în general, ar dori să condiționeze acordarea fondurilor europene către țările de est membre în UE în funcție de respectarea angajamentelor europene, inclusiv repartizarea refugiaților. În schimb, Salvini, ca și Viktor Orban, ar fi gata de concesii față de Putin și Rusia, ceea ce Polonia refuză cu îndârjire.

La fel, Salvini este foarte reticent față de extremiștii austrieci, care au pofte nemărturisite asupra Tirolului de sud, în vreme ce, mai spre nordul Europei, naționaliștii flamanzi și danezi și olandezi îi detestă pe germanii din AfD, din rațiuni istorice.

Unele formațiuni extremiste europene au o viziune extrem de conservatoare asupra societății și drepturilor civile, altele – dimpotrivă. Unele pronează ultraliberalismul în economie – altele au o abordare socială foarte stângistă.

Așa încât, spaima că extremiștii s-ar reuni așa ușor împotriva mult hulitei și dușmănitei Europe este cel puțin prematură.

XS
SM
MD
LG