În iarna lui 1924, locuitorii unui mic sat de lângă Teheran se uitau uimiți cum un avion metalic cădea pe un câmp din apropierea localității, rupându-și trenul de aterizare și ridicând nori de praf.
La bordul aeronavei se afla aviatorul elvețian Walter Mittelholzer, care primise o invitație din partea guvernului persan pentru a livra noile avioane Junker în țara care, din 1935, va fi cunoscută ca Iran.
Kaspar Surber, un jurnalist elvețian care a scris o carte despre Mittelholzer, a spus Europei Libere că aviatorul a ales să zboare în Persia cu scopul de a „populariza zborul” prin fotografiile aeriene pe care urma să le facă aici.
La acea vreme, Mittelholzer era deja faimos pentru numeroasele fotografii făcute de el din avion, în timpul unui zbor deasupra munților Elveției.
Surber spune că, în anii 1920, a existat o întrecere între aviația germană și britanică - cine va reuși să lanseze mai repede servicii de transport aerian în Persia. Abilitățile fotografice ale lui Mittelholzer s-au dovedit a fi un important avantaj în această competiție.
Un ziar elvețian scria următoarele despre aviator: „Poporul elvețian știe la ce să se aștepte din partea domnului Mittelholzer, care nu doar pilotează avioane prin țări necunoscute, dar mai și fotografiază și filmează în timpul zborului”.
După aterizarea nereușită la 40 de kilometri în afara Teheranului, Mittelholzer și mecanicul Ernst Bissegger au avut o confruntare tensionată cu localnicii, înainte ca ajutoarele din capitala persană să sosească, iar aeronava să fie reparată.
Zborul de peste 3.000 de kilometri din Elveția și până în Persia nu a fost lipsit de peripeții. Acestea au inclus un incident cu autoritățile turce, care le-au confiscat avionul. În plus, combustibilul de proastă calitate, cumpărat din Bagdad, a cauzat mai multe probleme aeronavei, iar o hartă greșită i-a condus către o aterizare în care avionul le-a fost serios avariat .
În impresiile inițiale ale lui Mittelholzer, teritoriul Persiei, văzut de sus, apare compus din „întinderi pustii și golașe în care se perindă prin fața ochilor ore întregi” și „vaste suprafețe eluviale, mormane de moloz și delte de râuri sărate”.
Sate izolate apăreau din când în când în fața ochilor celor doi, în timp ce survolau Persia. „Ici și colo apare câte un petic verde, spații având în centru casele din lut ale localnicilor situate pe străzi înguste și întortocheate, cu benzi argintii indicând canale de irigare pe la marginile grădinilor”, scria Mittelholzer.
Mittelholzer a avut ocazia de a fotografia Persia de la bordul avionului, colecția sa de fotografii fiind păstrată în prezent la biblioteca universitară din Zurich.
Aviatorul și fotograful elvețian și-a utilizat camera și la sol, pentru a imortaliza o țară aflată într-un proces de schimbări dramatice sub conducerea șahului Reza Pahlavi, care a intrat în istorie ca „modernizatorul cu mână forte” al Persiei.
La momentul vizitei lui Mittelholzer, Persia nu avea nicio rețea importantă de cale ferată sau șosele, iar caravanele de cămile încă erau utilizate pentru comerțul extern, conducerea țării văzând în transportul aerian o cale promițătoare pentru modernizare.
Cu o industrie aeronautică încă la începuturile sale în Persia, Mittelholzer și Bissegger au avut cerul doar pentru ei, zburând la altitudini mai joase deasupra centrelor urbane și capturând imagini ce aveau să impresioneze europenii, la întoarcere.
Mittelholzer a prezis că fotografia aeriană va juca un rol important în viitor, în special în ceea ce ține de explorarea unor noi țări sau zone.
„În fața noastră se deschide o altă lume, una nevăzută până acum. Este ca și cum Pământul ar fi primit astfel o nouă față, iar omul un nou ochi, fără defecte”, a scris el în 1928.
După ce au stat câteva săptămâni în Iran, cei doi aviatori elvețieni au făcut în cele din urmă cale întoarsă cu mașina, până în Europa Centrală. Mai târziu, Mittelholzer va fonda o companie ce va fi cunoscută sub numele de Swissair, care a fost operatorul național al Elveției, până în 2002. Aviatorul a murit într-un accident de alpinism în 1937, la vârsta de 43 de ani.
Într-un necrolog apărut în presă, un prieten de-al său a notat că moartea lui Mittelholzer în munții pe care i-a iubit și de unde și-a luat zborul spre o carieră extraordinară s-a asemănat cu un poem tragic: „L-au îmbrățișat în ultimele sale rătăciri și l-au revendicat și poate că nici nu și-ar fi dorit un sfârșit mai bun, dar care, din păcate, a venit prea devreme, mai avea atât de multe de făcut."