Născută în 27 septembrie 2007 la Chişinău. A terminat treapta primară la Liceul de arte Nicolae Sulac din capitala Republicii Moldova. Vacanţa de vară o va petrece la bunici şi la mare. Îşi doreşte să devină inginer.
Luni
Azi începe ultima săptămână din acest an şcolar. Ştiind că în câteva zile vine marea vacanţă, cu greu găsesc puteri să mă trezesc. M-aş mai tolăni în pat, mai ales că în week-end am fost la bunei. Am mare noroc că bunicul Andrei şi bunica Vera locuiesc la o azvârlitură de băţ. Oricând pot merge la ei. Au o grădină mare şi frumoasă, plină de cireşi şi căpşune. Am mâncat fructe pe săturate. Am ieşit şi în drum unde mă aştepta Jennifer, o fetiţă de vreo şase ani, care vorbeşte engleza. Aşa am îmbinat utilul cu plăcutul – ne-am jucat şi am exersat şi engleza. Seara, bunica ne-a pregătit un ceaun mare cu sarmale. Dacă ar participa la un concurs de sarmale, bunica Vera ar ieşi învingătoare. Eu cred că sunt cele mai gustoase. Am luat cina împreună cu familia. A fost un week-end plăcut şi aş fi dorit să îl continuu şi azi, dar este luni şi trebuie să merg la şcoală.
Marţi
După lecţii am mers la dentist. Mai aveam câţiva dinţi de „lapte” care mă supărau. Îmi era frică să merg la doctor. Chiar dacă Dl Gheorghe, stomatologul familiei noastre, este profesionist şi lângă el mă simt în siguranţă, extragerea unui dinte nu este cel mai plăcut eveniment. Am amânat această vizită cât am putut. Mai târziu mi-am dat seama că nu era cazul să-mi fac griji. Dl Gheorghe mi-a spus câteva glume, m-a întrebat de una, de alta, şi până să mă dezmeticesc dintele era deja scos. Ce uşurare! În sfârşit pot merge liniştită la joacă.
Miercuri
La şcoală nu mai avem lecţii. Am susţinut examenele cu brio şi fiecare elev ştie deja ce note are. Plictisiţi, colegii mei stau cu nasurile în telefoane. De fapt, petrec prea mult timp în casă, lipită de telefon, şi prea puţin timp afară, la iarbă verde. Mama îmi spune că am o copilărie plictisitoare, pe timpul ei copiii se rugau de părinţi să fie lăsaţi la joacă, astăzi însă este invers, copii îşi doresc să stea cât mai mult în casă. Mama îmi vorbeşte despre săritul în coardă, despre „De-a mijatca”… Eu ştiu despre Dancing Line şi Knife Hit. Noroc de câinele nostru Aiko, o chihuahua de şase luni care mă scoate la plimbare.
Joi
Astăzi este 31 mai. E ultima mea zi în Liceul de arte Nicolae Sulac. În aceşti patru ani am învăţat multe lucruri. Regret că am avut prea puţine ore de sport sau dicţie, de exemplu. Azi avem careu la care am mers cu mama. Evenimentul a durat, ca de obicei, câteva ore, în soare. Îmi era cald şi m-am aşezat pe scaun, la umbra unui copac. În câteva clipe lângă mine şi-a făcut apariţia o doamnă care m-a întrebat pe un ton înăcrit: fetiţ-o, tu ai venit la careu ca să stai pe scaun? Nu m-am pus în poară cu ea, dar nu am înţeles de ce la un careu trebuie să se stea în picioare, mai ales că soarele ne bătea drept în cap? Supărarea mi-a trecut după ce ne-au fost înmânate certificatele de absolvire. Am încheiat şcoala aşa cum mi-am propus: doar cu note de nouă şi zece.
Vineri
Astăzi este Ziua copiilor… şi ziua tatălui meu, Oleg. Sunt şapte ani de când el nu mai e cu noi. Toată lumea îmi spune că seamăn cu el, că avem aceiași ochi şi că i-am moştenit şi pistruii. Am fost la cimitir şi i-am dus flori. De pe dealul de la cimitir orașul nostru se vede ca’n palmă. Este o priveliște frumoasă şi liniştită. Deseori îmi imaginez că tata e alături de noi, că suntem împreună, că ne distrăm. Dar realitatea e alta… tristă şi dureroasă. Această zi o petrec cu mama. 1 iunie este şi prima zi de vacanţă. Sper că vara mă aşteaptă cu surprize şi aventuri.