După ce mai părinți s-au plâns că managerii școlari le-au cerut indirect să participe la dotarea claselor cu dezinfectanți, Ministerul Educației a precizat că asemenea solicitări sunt ilegale şi că dotarea instituţiilor cu materiale de protecţie este acoperită din bugetul de stat. Un studiu realizat de Institutul de Politici Publice arată că suma plăților informale efectuate de părinți în şcoli depășește 780 de milioane de lei anual. Ponderea plăţilor informale constituie 40 la sută din suma alocată de stat per elev.
Cheltuielile pentru educație suportate de părinţi, atât cele formale, cât şi cele informale, constituie aproape 90 la sută din cât cheltuie statul pentru un elev. Altfel spus, la fiecare leu alocat de stat, părintele mai contribuie cu încă aproape un leu. Iar la fiecare leu achitat de părinte formal pentru rechizite sau îmbrăcăminte, se mai adaugă aproape un leu achitat informal pentru lecţii suplimentare, reparaţii, procurarea de bunuri în şcoală sau cadouri pentru profesori.
Ponderea plăților informale depășește 40 la sută din suma alocată de stat per elev şi este în creștere de la an la an...
Spre comparație în 2015 ponderea acestor plăţi constituia 18 la sută, arată datele Institutului de Politici Publice. Deşi mijloacele financiare alocate de stat pentru fiecare elev se majorează în fiecare an, creşte şi volumului plăţilor informale achitate de părinţi, spune Anatol Gremalschi, director de programe la Institutul de Politici Publice.
„Cauzele pot fi multiple. Nu am putea învinui, pur şi simplu, fără argumente, şcolile sau cadrele didactice că strâng bani. Ar putea fi şi cauzele că unii părinţi mai înstăriți doresc condiții mai bune decât cele pe care le poate oferi statul. Şi aici apare întrebarea legată de filosofia educaţiei şi de mentalitatea populaţiei. Este bine s-au rău că părinţii contribuie la crearea unor condiţii mai bune în şcoli? Şi dacă această contribuţie nu se încadrează în legalitate, ar trebui să decriminalizăm astfel de plăţi şi să oferim părinţilor, celor care doresc, posibilitatea să ajute şcoala?”
Cel mai mult părinții plătesc pentru lecţii individuale în școală sau în afara ei, cele în incinta școlii fiind interzise în legislaţie. Urmează cheltuielile pentru cărţi şi caiete suplimentare. Lista continuă cu proverbialele plăţi pentru reparaţii, manifestații școlare sau cadouri pentru profesori. Intrarea în vigoare în 2016 al noului Cod al Educaţiei şi al Codului de etică al cadrului didactic, documente ce interzic fără echivoc plăţile informale, a diminuat drastic plăţile pentru cadourile oferite dascălilor, constată Anatol Gremalschi. Au scăzut şi cheltuielile plătite pentru note şi examene, dar ele oricum persistă. Totodată s-a redus semnificativ implicarea angajaţilor şcolilor în procesul de colectare a plăţilor informale, spune Anatol Gremalschi:
„Aceste acţiuni au fost preluate însă de diverse fonduri (fondul clasei, şcolii, fonduri ocazionale pentru diferite evenimente). Asociaţiile de părinţi care există în circa o treime din şcoli colectează bani, dar cu regret o jumătate din aceste asociaţii fie că nu sunt înregistrate, fie că nu oferă nici un fel de bonuri sau chitanţe. Adică banii sunt colectaţi informal, iar cum se cheltuie ei noi nu ştim.”
Valoarea anuală a plaților informale constituie în medie peste 5600 de lei...
Cât de împovărătoare este această sumă? Părerile părinţilor sunt împărțite între cei care susţin că taxele informale nu le afectează bugetele şi cei care cu greu reuşesc să acopere aceste cheltuieli. Povara financiară este resimțită mai des de familiile de la sate şi cele cu venituri mici și medii, spune Gremalschi:
„Faptul că peste o treime din familii declară că aceste plăţi reprezintă o povoară grea pentru ei trebuie să ne pună în gardă întrucât această povoară afectează accesul copiilor din familiile respective la studii de calitate şi evident aceşti copii se vor simţi foarte incomod în situaţiile în care problema plăţilor va fi pusă în discuţie fie în clasă, fie în cadrul adunărilor de părinţi. Dacă să zicem şi sunt părinţi care doresc să facă acest lucru ar trebui depersonalizat.”
Fiecare al patrulea părinte declară că face plăţile informale din propria iniţiativă. Doar o cincime din părinţi spun că nu au plătit niciodată, ceea ce atestă că fenomenul plăţilor informale este încă larg răspândit, constată Anatol Gremalschi:
„Eu sunt părinte şi vreau ca copilul meu să facă ore suplimentare, e dreptul meu, iar dacă statul nu îmi oferă un cadru legal pentru acest lucru, evident sunt nevoit să o fac informal.
Posibil că multe din aceste plăţi nu sunt ilegale...
Pe de altă parte avem problema accesului universal la studii, echitatea şanselor care presupune că orice copil trebuie să aibă aceleași şanse la o educaţiei de calitate. Şi aici trebuie să intervină statul.”
Principalele două motive invocate de părinţi pentru a justifica aceste plăţi sunt că toţi părinţii le fac şi că aceste plăți îmbunătățesc esenţial calitatea studiilor. Mai persistă teama că neachitarea acestor bani poate duce la izolarea şi neglijarea copilului. Mai sunt părinţi care cred că vor obţine în schimb favoruri pentru copii lor, dar percepţia că notele pot fi cumpărare e tot mai puţin frecventă.
Cum poate fi descurajat fenomenul plăţilor informale în şcoli? Autorii studiului recomandată între altele, crearea şi legalizarea asociaţiilor de părinţi şi promovarea în rândul părinţilor a atitudinii intolerante faţă de corupţie şi faţă de plăţile necontabilizate.
