După 28 de ani de opinteli, am ajuns la marginea catastrofei. Convingerea mea e că sărăcia-decăderea morală-hoţia-traficul de influenţă sunt în mare parte opera clasei politice din RM. Am avut aici de la 1991 încoace o clasă politică rapace, retrogradă, făţarnică şi mincinoasă, preocupată numai de chilipiruri. Moldova e la fundul prăpastiei din cauza acestei tagme de chilipirgii. N-am avut cu adevărat oameni de stat, oameni care să se înalţe deasupra intereselor personale, care să se gîndească pe bune la poporul acesta.
Politicanul moldovean e mic, avar, e un chiliprgiu demagog, care vine în politică de dragul profitului personal. Anume acest politician moldovean ne-a otrăvit ani de zile vieţile, ne-a ţinut captivi într-un ţarc al hoţiei fără frontiere. Fericiţi sunt cei care au avut posibilitatea şi puterea să evadeze din ţarc. Acolo, pe alte meridiane, ei se simt cu adevărat liberi şi nu sunt jecmăniţi de chilipirgii fără scrupule.
Din 1991 în politica moldovenească au dat buzna tot felul de indivizi dubioşi dornici de funcţii, de mărire şi de bani. Pentru aceşti indivizi cumătrul, nănaşul, finul, amicul din liceu sunt mai importanţi decît binele ţării. Ştiţi de ce o ducem rău şi de ce avem pensii ridicole? Pentru că aici banii publici au fost mereu furaţi sau orientaţi spre interesele unor conducători în loc să fie folosiţi pentru interesul public. Nu suntem săraci, sunt suficienţi bani, dacă nu furi şi te interesează binele cetăţenilor. Dar chilipirgiii de la putere nu au avut niciodată bani pentru oameni.
Iar chestia asta cu vina oamenilor simpli e mai bine s-o lăsăm pentru copilaşii naivi. Peştele de la cap se împute. Capul peştelui nostru sunt chilipirgiii.
Avem acum o putere relativ nouă. Şi speranţele oamenilor au renăscut. Dacă şi aceştia vor rămîne la nivelul chilipirgiilor, dacă nu vor începe să lucreze pentru ţară, va trebui pesemne să ne facem bagajele şi să dăm bir cu fugiţii.
