În Germania, ecologista Annalena Baerbock, o vreme văzută ca o potențială viitoare cancelară după retragerea Angelei Merkel, se confruntă cu acuzații de plagiat, iar asta cu mai puțin de trei luni înainte de alegeri.
Cartea ei Jetzt - Wie wir unser Land erneuern" (Acum – Cum ne înnoim țara) e spusă a conține, conform expertului austriac în copyright Stefan Weber, cinci sau șase pasaje preluate integral din analize politice de pe internet, sau chiar din săptămânalul german Der Spiegel.
Revista însă, Der Spiegel, ia asta în mod foarte lejer și chiar umoristic și scrie despre “Isteria conservatorilor”. În spatele atacurilor împotriva candidate ecologiste, estimează Spiegel, se ascunde… teama! Teama creștin-democraților (CDU/CSU) de a pierde puterea și de a vedea ecologiștii formând un guvern, ceea ce ar fi de neconceput în orice altă țară.
La München, Süddeutsche Zeitung scrie de asemenea despre “arta de a calomnia” (die Kunst des Anschwärzens): “Că Annalenei Baerbock îi place să se pretindă mai mult decât i-ar permite calificările sale verificabile știm de mult. În același timp, există o diferență între dezbaterea critică și un tribunal moral permanent”, scrie Süddeutsche Zeitung.
Frankfurter Allgemeine Zeitung, în schimb, cotidian de factură conservatoare, o găsește pe candidata verzilor cel puțin vinovată de nepăsare.
Die Welt, de asemenea, ziar liberal, titrează sever: „Baerbock pare să creadă că ea chiar este ceea ce vrea să fie”. Die Welt consideră de asemenea că atitudinea ei arată că nu este făcută să ajungă în fruntea guvernului.
La rândul său, cotidianul stângii berlineze, Tageszeitung, l-a intervievat pe expertul austriac acuzator, Stefan Weber, începând prin a-l întreba dacă e plătit pentru ceea ce face. Tonul lui nu este foarte convingător și el recunoaște că se ocupă numai de candidata Verzilor și că nu are de gând să analizeze cele publicate de ceilalți principali candidați, cel al CDU, Armin Laschet sau socialistul Olaf Scholz.
În Franța, Le Monde amintește că nu e prima oară că viața politică germană e zguduită de o afacere de plagiat. În 2011, ministrul apărării Karl-Theodor zu Guttenberg (bavarez, CSU) trebuise să demisioneze după un plagiat dovedit.
Tot Le Monde scrie că acum intențiile de vot pentru Annalena Baerbock au scăzut deja de la 43% la 28%.
„Bona Fidesz”?
Astăzi intră în vigoare în Ungaria noua lege a lui Viktor Orban care interzice și pedepsește «propaganda gay». Europa se arată neputincioasă, iar Le Monde scrie în numărul de azi despre spaima permanentă a homosexualilor din Ungaria, forțați să se ascundă. Ca să manipuleze și mai tare, textul legii asimilează homosexualitatea cu pedofilia.
Săptămânalul politico-satiric francez Le Canard enchaîné are la rândul său (doar în ediția pe hârtie) un articol ireverențios despre Viktor Orbán și despre felul în care el manipulează electoratul maghiar cu legislația anti-gay, doar pentru a acoperi alte legi adoptate în surdină.
În stilul satirei franceze, articolul e intitulat “Pas folle, Orbán!”, ceea ce ar echivala cu un “Orbán, huo nebuno!”, asta pentru că el a încercat recent chiar să se prezinte în fost apărător al comunității LGBT! Astfel, Orbán a spus: “Sub comunism, homosexualii erau pedepsiți, dar eu i-am apărat.”
I-a apărat așa de bine, încât constituția maghiar din 2011 definește explicit căsătoria ca fiind “comunitatea pe viață între un bărbat și o femeie”. Le Canard amintește (chicotind grafic) că autorul respectivei clauze din constituție este fostul deputat european Fidesz József Szájer, care a fost arestat anul trecut la Bruxelles pentru încălcarea regulilor pandemiei prin participarea la o orgie gay, de la care el a fugit pe acoperișuri în momentul controlului poliției, având și pastile de ecstasy în buzunare.
Adoptând asemenea legi precum cea anti-gay, scrie Le Canard, Orbán se bazează pe electoratul din provincie și de la țară, opus capitalei prea liberale, iar în aceeași zi cu faimoasa lege anti-gay statul a transferat discret dar masiv active și bunuri publice către 32 de pseudo-fundații private controlate de Fidesz. Au fost astfel transferate clinici publice, parcuri, teatre și două treimi din universități. O parte din bogăția națională a fost astfel trecută în mâinile apropiaților lui Orbán, care a construit un adevărat stat în stat.
Așa încât, a călca în picioare steagul LGBT constituie doar o măruntă diversiune.
„Mareșalul Twitto” în fruntea UE
Tot astăzi, 1 iulie, în Slovenia, principalul cotidian, Delo, marchează ziua în care țara preia pentru a doua oară, până la sfârșitul anului, președinția rotativă de șase luni a Uniunii Europene.
Slovenia are privilegiul rar de a prelua președinția UE la puțină vreme după precedenta, în 2008, când, iarăși lucru rar, ba chiar fără precedent, același Janez Janša de azi era premier.
Delo scrie că președinția slovenă riscă să fie o povară pentru UE, Janša dovedindu-se un Viktor Orbán în miniatură, toată lumea fiind la curent la Bruxelles cu ofensiva sa împotriva mass media și cu tentativele de a submina statul de drept în Slovenia.
Cum o scrie Delo: „Iluzia că aderarea la UE avea să ne păzească de propria noastră iresponsabilitate a lăsat loc realizării faptului că Uniunea Europeană se arată puternică doar atunci când vrea să-și apere interesele economice și disciplina bugetară și că numai atunci aplică sancțiuni. Ideea că statul de drept ar fi fundamentul Europei a devenit o cochilie goală. UE n-a putut să-l oprească pe Viktor Orbán și n-o să-l poată opri nici pe Janez Janša.”
Slovenia sabotează de asemenea activitatea parchetului European condus de Codruța Kovesi și nu a numit încă un procuror acolo, iar premierul Janša s-a opus și condiționării acordării fondurilor europene de respectarea statului de drept de către țările beneficiare.
Organizația non-guvernamentală European Civic Forum a pus Slovenia pe lista sa de țări în care democrația pierde teren, alături de Colombia, Ciad, Etiopia și Myanmar (Birmania).
Și Libération, în Franța, scrie astăzi despre cum Slovenia se arată „simbolul unui ideal european în pană”. Deriva „iliberală” a Sloveniei, dar și a altor țări est-europene, constată Libération, pune în cauză speranțele unui continent reunificat în jurul unui ansamblu de valori comune.
Libération numește cooptarea țărilor est-europene, foste comuniste, în UE „un dureros eșec”. Astfel, dintre cele 13 țări care au aderat din 2004 încoace, doar trei, țările baltice, au semnat scrisoarea care condamnă legea homofobă din Ungaria. (România, la rândul ei, a refuzat să condamne Ungaria.)
Slovenul Janša se întâlnește în mod regulat într-un trio cu Orbán al Ungariei și cu Aleksandar Vučić al Serbiei, cei trei care jubilau public la perspectiva victoriei lui Trump, iar Janša a fost sursa multor ironii și pentru aceea că l-a felicitat de îndată pe Donald Trump pentru „victorie”, a doua zi după alegeri, fără a aștepta măcar rezultatul oficial (respectiv, în realitate – victoria lui Joe Biden).
Dar, desigur, Slovenia este țara Melaniei Trump. În mod ironic, în timpul precedentei președinții UE pe care a deținut-o Slovenia aceluiași inamovibil Janša, sloganul oficial a fost: „Slovenia – singura țară care are LOVE în nume.”
La Ljubljana, filozoful Slavoj Žižek, cunoscut internațional aproape la fel de mult ca Melania Trump, a conchis: „Europa fiind în mod vizibil în declin, este de datoria noastră să ne identificăm cu ea și s-o apărăm”.
În sfârșit, să mai spunem că prin felul în care postează compulsiv pe Twitter, precum obișnuia și idolul său Trump, Janša e poreclit acasă la el «Mareșalul Twitto».
