Nu e ușor să menții legea și ordinea într-o capitală aflată în război.
În timp ce forțele armate ucrainene își continuă contraofensiva în est împotriva trupelor rusești invadatoare, polițiștii Vlad, în vârstă de 30 de ani, și Bohdan, în vârstă de 29 de ani, fac istovitoare ture de noapte de 12 ore în cartierul Sviatoșinski din Kiev, asigurând protecția civililor în cea mai dificilă perioadă din Ucraina. Din motive de securitate nu le vom dezvălui numele lor de familie.
Înainte de invazia rusă la scară largă, li s-ar mai fi alăturat un al treilea ofițer în mașina de patrulare, dar mulți angajați din poliție s-au înrolat în armată sau veghează la punctele de control din jurul capitalei. Lipsiți de colegi și obosiți, Vlad și Bohdan se luptă cu noile probleme născute de ororile războiului: spioni, violență armată și crize de sănătate mintală.
„După părerea mea, este mai periculos acum decât înainte de război”, spune Bohdan. „Când preluăm un apel, nu știm dacă oamenii care l-au făcut nu au arme”.
În unele cazuri, localnicii au păstrat armele găsite în teritoriile recucerite, în special în Sviatoșinski, care se află la marginea vestică a Kievului, la granița cu fostele localități ocupate Bucea și Irpin. Bohdan își amintește de un incident petrecut cu o lună înainte, când trei bărbați au tras asupra unui alt grup după un schimb de insulte. Unul dintre trăgători descoperise o pușcă de asalt după plecarea trupelor de ocupație și o ținea în apartamentul său. Ofițerii au confiscat-o imediat.
Anumite infracțiuni, cum ar fi furturile, mai ales cele de mașini, sunt tot mai puține datorită stării de asediu care interzice ieșirea din casă după miezul nopții în Kiev. Dar faptul că stau închiși în blocuri de apartamente sovietice suprapopulate a dus la o creștere a cazurilor de violență domestică, spun ofițerii.
Un apel de la ora 22:00 îi conduce pe Vlad și Bohdan la un bloc hârbuit, unde un bărbat de vârstă mijlocie, cu fața plină de vânătăi, susține că a fost bătut de nepotul lui. În timp ce locatarii curioși privesc de la balcoane, cei doi polițiști, calmi, încearcă să-i ia unchiulețului o declarație, dar acesta este atât de amețit încât abia de-și poate scrie numele și rupe supărat declarația. După o a doua încercare eșuată, Vlad îi spune unchiului să vină la secție a doua zi, după ce se dezmeticește. „Puneți-l la răcoare 15 zile. E mereu beat”, strigă un vecin care trece prin zonă.
Într-un alt apel, o femeie spune că a încercat să despartă patru bărbați care se luaseră la bătaie în fața apartamentului ei și că s-a ales cu capul spart în timpul încăierării. Paramedicii sunt deja acolo când Vlad și Bohan ajung la fața locului. Femeia sângerează abundent prin bandaj.
„Problemele legate de alcool reprezintă 80 la sută din urgențele care apar înainte de stingere”, explică Vlad.
Presiunea războiului, șomajul în creștere, sirenele de raid aerian care îi țin treji pe toți, nopți la rând, au transformat alcoolul într-un instrument de supraviețuire pentru mulți dintre locuitorii Kievului. În opinia lui Vlad, vânzarea de alcool ar trebui interzisă, așa cum s-a întâmplat în primele luni ale invaziei la scară largă, sau ar trebui aplicate pedepse mai severe pentru consumarea alcoolului în public, ceea ce ar preveni, crede el, infracțiunile violente.
După ce bate miezul nopții, principala lor sarcină este prinderea celor care încalcă starea de asediu. Ofițerii patrulează atenți străzile din Sviatoșinski, oprind fiecare mașină și taxi de pe drumuri, oferind mai întâi o perioadă de grație de 20 de minute pentru a se asigura că toată lumea are timp să se întoarcă acasă. Este o muncă obositoare, monotonă în niciun caz nu ceea ce Vlad și Bohdan aveau în minte când s-au înrolat în poliție, în urmă cu șapte ani. Dar este o muncă importantă, spun ei, pentru a descuraja spionii și sabotorii.
Când forțele rusești au încercat să asedieze Kievul anul trecut, cei doi spun că au reținut un bărbat și l-au predat serviciilor secrete pentru că făcea fotografii ale infrastructurii militare, suspectându-l că lucrează cu invadatorii ruși. În acea perioadă, când temerile erau mari, Vlad și Bohdan spun că poliția a câștigat mai multă încredere din partea civililor și a lucrat împreună pentru a reprima spionajul.
La o oră după momentul declarării stingerii, o sirenă de raid aerian sparge tăcerea serii de vară, ridicând o umbră apocaliptică peste străzile pustii ale capitalei. Cu două nopți înainte, mai multe drone rusești fuseseră doborâte deasupra orașului în timpul unei alarme care a durat patru ore. Alte 12 rachete fuseseră doborâte cu o săptămână înainte.
Poliția este pregătită să fie prima la locul unui atac, iar Vlad și Bohdan spun că au avut ghinion fiind în tură de noapte când au avut loc atacurile aeriene din ultima vreme.
Cei doi bărbați își amintesc de prima lor noapte în care a avut loc un atac cu rachete: un bloc de apartamente de 16 etaje a fost lovit în zorii zilei de 16 martie 2022, ucigând patru persoane. Apartamentele erau învăluite în flăcări în momentul în care au ajuns la fața locului, împiedicându-i pe polițiști să intre. Ei au putut doar să-i țină pe oameni departe de clădirea în flăcări și să le ofere ajutor celor care au reușit să scape. Artileria rusă a bombardat cartierul în primele zile ale invaziei, făcându-i pe Vlad și Bohdan să treacă prin situații noi și imprevizibile.
„Am fost nevoiți să ne adaptăm foarte repede”, spune Vlad. „Dacă este cineva sub dărâmături care strigă, nu mai stai pe gânduri, sari să ajuți. Nu poți să stai și să aștepți o ambulanță. Începi să ajuți acolo unde poți”.
Odată ce se declanșează alarma aeriană, cetățenii obosiți se pregătesc pentru ce este mai rău, în timp ce poliția patrulează cartierele izolate de la periferia orașului, cu străzile pline de obstacole antitanc transmițând prin megafon un mesaj preînregistrat: „Atenție. Alarmă aeriană. Salvați-vă viața și mergeți la adăpost”. Guvernul a pus în aplicare măsuri de siguranță mai stricte după ce în luna mai o familie a murit pentru că nu a putut intra într-un adăpost încuiat.
Ororile războiului lasă urme de neșters asupra colectivității. Nervii localnicilor se întind la maxim în timpul sirenelor de raid aerian. Un raport al Institutului Gradus efectuat în vara anului 2022 a constatat că 70% dintre ucraineni se simt stresați sau nervoși, semn al unei grave crize de sănătate mintală printre locuitorii Kievului.
Cu puțin timp înainte de ora stingerii, Vlad și Bohdan primesc un apel neobișnuit. Un bărbat de la o benzinărie sună la poliție, implorând să fie dus la închisoare. Crima sa, susține el, este că a plecat de acasă după miezul nopții.
Ajungând în benzinăria goală, Vlad și Bohdan găsesc un bărbat masiv, de vârstă mijlocie, care bea bere și are în brațe o pungă cu cinci hot-dog-uri. Brațul stâng și degetele de la mâna dreaptă sunt bandajate. Imediat devine clar că ceva nu este în regulă, în ciuda comportamentului său calm. „Ce pot să fac ca să ajung la închisoare? Dacă vreți, vă pot sparge un geam la mașină”, le spune el ofițerilor. „Nu am niciun document asupra mea. Hai să mergem la secția de poliție. Mă puteți reține pentru 18 ore”.
Curând se dovedește că motivul disperării lui este că nu vrea să fie trimis înapoi pe front. Îi fixează intens pe polițiști în timp ce le spune că a fost evacuat din Bahmut pe 6 iunie. Arată spre o fotografie de pe telefonul său din timpul evacuării. Este înfricoșat de moarte!
Pentru că nu-l pot aresta doar pentru că era afară în timpul stingerii, Vlad și Bohdan nu-l prea pot ajuta. Este treaba psihiatrilor din Kiev s-o facă.
„TSPT (tulburarea de stres post-traumatic) va fi principala problemă după război. Este din ce în ce mai frecventă, iar unii dintre băieți devin chiar violenți. Nu mai sunt conștienți de ceea ce fac”, spune Bohdan.
Tabuurile legate de sănătatea mintală nu pot fi schimbate în Ucraina, deși generațiile tinere sunt mai înțelegătoare. Prima doamnă, Olena Zelenska, a devenit un susținător vocal, lansând Programul național de sănătate mintală și sprijin psihosocial despre care spune că încorporează „cele mai bune practici globale și naționale”. Cu toate acestea, pentru unii, sticla cu alcool este o soluție mai ușoară.
Serviciile de urgență sunt pregătite să ajute populația marcată de război să revină, pe cât posibil, la o viață normală, dar strădania lor necesită un efort la nivel național din partea poliției, a lucrătorilor din domeniul sănătății și a civililor înșiși.