Îmi povesteşte un cunoscut tînăr următoarea întîmplare. Vasăzică, într-un week-end, a vrut tînărul să ajungă la Iaşi cu trenul CFM-ului. La Gară, a venit el cu 25 de minute înainte să pornească trenul. Acolo însă era o coadă imensă şi nici nu era clar pentru ce direcţie. Ce să facă tînărul? Nu prea ştia.
A apărut însă din senin lîngă el un funcţionar al Gării care i-a sugerat următoarea soluţie mirifică: urcă în tren, acolo vei plăti şi vei primi bilet! Zis şi făcut!
Bucuros că a scăpat de coadă, tînărul a intrat într-un vagon, îi plăteşte însoţitorului de vagoane, dar… însoţitorul nu avea bilete şi l-a rugat să aştepte un pic. A trecut o oră, timp în care tînărul i-a cerut însoţitorului biletul de trei ori, dar acela îi tot spunea să aştepte.
Între timp, au apărut în tren nişte controlori care le-au cerut cîtorva pasageri să explice în scris de ce nu au bilete, deşi pasagerii aceia, ca şi tînărul, îi plătiseră însoţitorului pentru călătorie. Văzînd că gluma se îngroaşă, tînărul a scos o legitimaţie strategică din buzunar şi a cerut pentru a patra oară să i se dea bilet. A reuşit în sfîrşit, i s-a dat un bilet în care numele îi fusese scris în limba rusă. Iar însoţitoarea îl rugă chiar să pună undeva problema transparenţei la CFM!
Ce-o fi asta unul Dumnezeu ştie! Poate e un soi de modernizare a CFM-ului pe care nu toată lumea poate s-o înţeleagă? Poate e o lacună regretabilă? Mie mi se pare că ar fi bine să putem avea biletele pînă a intra în tren.
