Cam în această parte a anului apar povestitorii decembriști. Din nefericire, mulți din cei ce ar avea ce povesti nu mai sînt printre noi. Sau vorbesc puțin.
Un amic din Timișoara povestește cum a fost ucis cineva, lîngă el. Și își găsește greu cuvintele.
Povestitorii de profesie n-au asemenea probleme.
Afli de la ei că au văzut teroriști cu cagule și i-au auzit vorbind în limbi exotice. Alții îți spun numai ție, că le pari de încredere, cum au fost la un pas să ia puterea în orașul sau în cartierul lor. Un altul știe cine a tras de pe Primărie și de unde avea arme dar nu poate da totul în vileag. Ar cădea prea multe capete.
În sfîrșit, alții au fost atît de importanți încît au fost sfătuiți, din timp, de indivizi misterioși că urmează ceva grav și e mai bine să plece. Dar ei n-au plecat, au luptat și uite că, azi, îți pot face ție favoarea să te lămurească.
