Teoria și practica spun, într-un glas: virusul e un pericol iar epidemia trebuie oprită. Mai departe, vorbește practica iar teoria tace. Ce li se poate spune părinților care își văd copiii legați de ecran 7 ore pe zi? Plus ora de sport în bucătărie, sub comanda unei voci livrate de laptop? Dar celor ce întreabă ce se întâmplă cu mintea copiilor priponiți de ecran? Că, practic, vom vedea mai târziu și că, în teorie, totul se repară. Dar celor ce vor să lucreze cu alți oameni? Sau celor ce întreabă dacă un stat poate da bani la nesfârșit și cât se poate el îndatora? Că, în teorie, se poate și practic vom vedea mai târziu. De unde bănuiala că, mai nou, practica e o formă neînsemnată a teoriei. Iar mai târziu e ce supraviețuiește din acum.
