Pînă și Președinția Consiliului Uniunii Europene are o definiție. Din ea, se poate înțelege ce este și ce nu este această instituție cu nume impunător și derutant. Uniunea Europeană urmează, în felul ei, organizarea unui stat democratic. Așadar, UE are o Putere Executivă (Comisia Europeană) și o Putere Legislativă. Puterea
Președinția e o structură birocratică de coordonare, nu decide ceva anume, dar influențează luarea de decizii....
Legislativă e împărțită de Parlamentul European și de Consiliul Uniunii Europene. Întrunirile, dezbaterile și agenda Consiliului sînt conduse de Președinția Consiliului care se schimbă la fiecare 6 luni și e încredințată unuia din guvernele statelor membre ale Uniunii Europene. Președinția e o structură birocratică de coordonare. Ea nu decide ceva anume, dar influențează luarea de decizii.
România preia Președinția astăzi 1 ianuarie 2019, pentru prima oară în cei zece ani trecuți de la admiterea ei în UE. Debutul explică, probabil, importanța, dar și valul de speculații emotive care fac știri în presa și printre comentatorii români. Mandatul românesc la conducerea Președinției e plasat undeva între miracol și catastrofă istorică. Opinia după care Guvernul PSD nu e pregătit pentru o sarcină atît de sofisticată e larg răspândită. În subtext, anticiapația asupra prestației guvernului român e dominată de temerea că România se va face de rîs.
Acest pronostic nu e cu totul lipsit de temei. El vine din imginea foarte proastă a guvernului Dăncilă care vine, la rîndul ei, din prestația de incompetență legendară a Primului Ministru și a prea multor miniștri ai guvernului. Distanța care separă nivelul de pregătire și ținuta Guvernului Dăncilă de media europeană e evidentă. E greu de crezut că, după șase luni de contacte, demnitarii români vor lăsa în urmă o dîră de admirație. Dar nivelul și obiceiurile celor trei guverne PSD din ultimii doi ani nu pot fi o surpriză la Bruxelles. Lumea instituțiilor europene e demult edificată asupra echipei care preia Președinția. Această stare de fapt nu consolează dar nici nu trebuie să emoționeze excesiv.
Trebuie deasemenea spus că munca de șase luni a Președinției, inclusiv a Președinției române, e, în cea mai mare aparte un efort de aparat birocratic, iar aparatul birocratic e, asigurat de funcționari cu vechime în post și experiență vastă. Oricare ar fi țara aflată la conducere, bunul mers al Președinției e asigurat de un corp birocratic stabil și subtil. Ideea după care o Președinție poate fi mai bună sau mai rea decît alta e, în mare parte, o judecată de interior, accesibilă experților și fără consecințe pentru publicul larg. Prin urmare, sînt de așteptat două lucruri: prestația României nu va fi grozavă și, doi, acest lucru nu va deranja pe nimeni cu excepția presei de acasă care va pune în mișcare un val critic masiv.
Fiecare stat care preia Președinția, enunță în prealabil cîteva prorități pe care va încerca să le imprime Consiliului și, mai larg, instituțiilor europene, vreme de șase luni. Guvernul Dăncilă a
O Europă a convergenței, o Europă a siguranței, o Europă jucător global și o Europă a valorilor comune sînt formule demult folosite și lipsite de precizie...
anunțat, deja, propria listă de priorități și, poate nu tocmai suprinzător, ea e o înșiruire de formule fără noutate, preluate din teminologia și clișeistica de uz curent a UE. Astfel, o Europă a convergenței, o Europă a siguranței, o Europă jucător global și o Europă a valorilor comune sînt formule demult folosite și lipsite de precizie. Ele nu înseamnă ceva anume și pot fi, apoi, cu ușurință declarate reușite depline, printr-o fandare de limbaj și
Dacă s-au distins prin ceva la nivel european, atunci guvernele PSD au făcut-o tocmai prin nesocotirea valorilor comune ale Uniunii Europene...
în absența deplină a inițiativerlor concrete. Însă, în cazul guvernului Dăncilă accentual pe o Europă a valorilor comune e cel puțin comic. Dacă s-au distins prin ceva la nivel european, atunci guvernele PSD au făcut-o tocmai prin nesocotirea valorilor comune ale Uniunii Europene, în primul rind a respectului pentru principiul egalității în fața legii.
Oricum, impresia după care Prioritățile aduc sau nu calitatea Președinției e discutabilă. Din nou, toată lumea știe că o Președinție nu e altceva decît un fel de a muta hărtii și de a stabili oridni de zi. Nimeni în afara birocrației de la Beruxelles nu face diferențe între performanța diverselor guverne aflate la Președinție și nimeni din afara cercului official nu ține minte o Președinție anume ca etalon de success. Oricum, fiecare Președinție va fi declarată la final și official, o mare reușită. Așadar, problema guvernului Dăcnilă nu e ce va face pe timpul Președinției ci numai ce a făcut înainte.
Reputația guvernului PSD a fost deja stabilită. Performanța pe timpul Președinției va fi garantată de aparatul intern, nu de
Nu era nevoie de un test nou pentru a stabili calitatea guvernului Dăncilă...
competența părții române și, prin urmare, nu va schimba nimic în percepția guvernului român și a României. Amîndouă sînt, din păcate, de ceva timp adjudecate.
Problema Președinției române a Consiliului Uniunii Europene e, în mare parte, supraestimată și, în aceeași măsură, irelevantă. În fond, nu era nevoie de un test nou pentru a stabili calitatea guvernului Dăncilă, iar Președinția e o probă doar pentru comentatori.