Președinția Croației, țară care a intrat în UE abia în 2013, a căzut, din nenorocul acesteia, în cea mai gravă criză sanitară de un secol încoace.
Președinția de șase luni a UE a Croației s-a încheiat fără nici o glorie, din pricina pandemiei. Nimic din ce-și propusese Zagrebul nu s-a putut realiza și toate îi revin acum Germaniei, începând chiar cu bugetul comun al UE 2021 - 2027 și cu relansarea economiei.
Germania este astfel condamnată să conducă Europa, cum a scris-o recent foarte britanicul săptămânal The Economist. Cu Angela Merkel la comenzi și Ursula von der Leyen în fruntea Comisiei Europene, germanii conduc acum Europa.
„În următoarele șase luni”, constata The Economist, ”miniștrii germani își vor împinge cu blândețe colegii să semneze legi.” Angela Merkel a fost șefa guvernului mai mult timp decât liderii Franței, Spaniei, Italiei și Poloniei luați împreună. Răspunsul comun al UE la Covid-19, acel fond de 750 miliarde de euro plătit solidar, prin punerea în comun a datoriilor, a fost un plan pus la punct în Berlin și Paris.
The Economist rezuma astfel paradoxul german în UE: „De obicei, puterea germană la Bruxelles este echivalentul politic al materiei întunecate: e invizibilă, greu de măsurat, dar se află peste tot. Acum, însă, germanii sunt stele și staruri, strălucind atât de tare că nu-i poți ignora. Dar nu a existat nici o uneltire teutonică pentru a prelua puterea. Von der Leyen își datorează poziția lui Emmanuel Macron, președintele Franței, mai degrabă decât patronajului Berlinului. (Macron a împins-o pe von der Leyen pentru că nu suporta ideea că Manfred Weber, tot un german, ar putea să înhațe slujba. Nu e vina lui Merkel că niciun președinte francez n-a câștigat un al doilea mandat de când a venit ea la putere, sau că cei mai mulți premieri ai Italiei n-au reușit să termine măcar un singur mandat. Hazardul calendarului i-a dat Germaniei președinția rotativă. De voie, de nevoie, mâini germane țin acum manetele puterii chiar în momentul în care UE se reface pentru a înfrunta criza covid-19.)”
Pentru Angela Merkel (Mutti, cum i se spune cu afecțiune, prin antifrază, dat fiind că nu are copii), această președinție UE de 6 luni a Germaniei va fi încununarea carierei sale politice.
Ba chiar, Mutti va mai trebui, printre alte lucruri de o complexitate extremă pe care le are pe cap, să găsească și o modalitate de a redefini relațiile cu Putin, după ce justiția germană a decis că Rusia e vinovată de asasinarea, anul trecut în Berlin, a unui opozant cecen originar din Georgia.
Practic, în acest lanț de nesfârșite crize părând a duce la un mult-anunțat colaps, mai toată lumea e fericită acum să se lase până la sfârșitul anului în mâinile lui Mutti.
