Pentru a demoniza arta modernă, considerată opusă spiritului şi tradiţiilor germane, naziştii au organizat în 1937, la München, expoziţia de tristă amintire, intitulată „Arta degenerată” (sau dacă doriţi: „decadentă” - „Entartete Kunst”). La poarta clădirii în care erau expuse lucrările de artă, chipurile decadente, era afişată fotografia unui critic pe care organizatorii îl considerau drept principalul vinovat pentru răspîndirea modernismului în Germania. Criticul astfel stigmatizat era Julius Meier-Graefe.
Cu prilejul aniversării a 150 de ani de la naşterea criticului, scriitorului şi galeristului Julius Meier-Graefe, pînă pe data de 16 iulie a.c., poate fi vizitată la Casa Literaturii din Berlin o expoziţie omagială.
În România a fost marcată aniversarea cu un plic filatelic. Asta, pentru că Julius Meier-Graefe s-a născut pe data de 10 iunie 1867 la Reşiţa unde a lucrat temporar tatăl său care era inginer metalurgist.
Deşi familia a insistat să devină inginer, Meier-Graefe a preferat să se ocupe de artă. Această orientare s-a consolidat după ce, în 1890, s-a mutat la Berlin unde s-a alăturat cercului de artişti boemi, cunoscuţi sub denumirea de „Ferkel-Kreis” („Cercul purceilor”). Publică în revistele germane eseuri şi literatură. Este fascinat de cultura, arta şi literatura scandinavă. Din această perioadă datează şi prietenia sa cu pictorul simbolist norvegian Edvard Munch, căruia îi dedică şi prima sa carte.
Spre finele secolului XIX, Meier-Graefe este fascinat de curentul cunoscut sub denumirea de Art Nouveau (sau Jugendstil, respectiv Sezession sau Fin de siècle). În anii următori s-a distanţat de această mişcare artistică, deoarece era de părere că a devenit utilitaristă şi pur decorativă. Respinge, de asemenea, expresionismul, dar susţine cu entuziasm impresionismul francez. Nu întîmplător, i s-a conferit eticheta de „propagandist al impresionismului” în Germania. Pe de altă parte, cercurile naţionaliste şi tradiţionaliste îi reproşau lui Meier-Graefe că prin scrierile sale ar fi deschis modernismului decadent porţile, apostrofînd-ul drept „jidovit” şi „franţuzit”. Atacurile contra lui Meier-Graefe au devenit acute în urma criticilor la adresa pictorului Arnold Böcklin (1827-1901), căruia i-a opus lucrările pictorului preromantic german, Caspar David Friedrich (1774-1840).
După venirea la putere a naziştilor, Meier-Graefe nu s-a mai întors în Germania, preferînd să locuiască în Franţa, unde la un moment dat avea o galerie care a dat faliment.
În 1935, cînd a murit Meier-Greafe, oficiosul nazist, „Völkischer Beobachter“ l-a atacat vehement, afirmînd că prin elogiile aduse pictorului spaniol El Greco (1541-1614), ar fi facilitat răspîndirea spiritului oriental în Europa – considerat, în concepţia naţional-socialiştilor, ostil rasei ariene, nordice şi germane.
