Mulți dintre răniții de pe fronturile separatiștilor din Republica Populară Donețk și Republica Populară Luhansk sunt internați pentru reabilitare în Rusia. Însă acest lucru nu întotdeauna se face pe căi oficiale. În regiunile ruse de lângă Donbas, există așa-numitele centre de reabilitare ilegale, create de aliații republicilor nerecunoscute și despre care nu se vorbește deschis. La unul din spitalele de acest fel, din regiunea Rostov, a fost corespondentul Current Time TV.
Drumul spre casa de la marginea orașului Azov nu este cunoscut multora. Localnicii spun că de câteva ori pe lună, aici vine un autobuz mic și gri cu militanții răniți în luptele din Donbas, originari din nerecunoscutele Republici Populare Donețk și Luhansk. Acum, la spitalul ilegal stau 20 de oameni. Multora dintre cei cărora li s-au amputat mâinile sau picioarele le-au fost promise proteze. În discuția cu corespondentul Current Time TV, mulți au spus că vor să se întoarcă pe front.
Vladimir Fedenko din orașului Rovenki, din nerecunoscuta Republica Populară Luhansk, era specialist în explozibile. A fost rănit pe 1 august, anul trecut. La început, a stat la spitalul din Donbas, după care a fost dus în Rusia, la acest adăpost din Azov. El spune că a ajuns aici datorită ajutorului fostului său comandant Igor Strelkov.
„Am fost adus la Rovenki, aici a avut loc intervenția chirugicală. Medicii au decis să nu-mi scoată șrapnelul din piept. Dimineața, imediat după reanimare, m-au luat cazacii și m-au trecut peste graniță”, a povestit militantul din orașul Rovenki, Vladimir Fedenko.
În centrul neoficial de reabilitare din Azov sunt și oameni care nu au participat la lupte. Lev Afencenko din Pervomaisk căra apă și nu lupta pe front. A fost rănit în timpul focurilor de artilerie.
Comparativ cu Lev Afencenko, tânărul de 18 ani din Konstantinovka (regiunea Donețk) Evgheni Korotkevici intenționează să se întoarcă pe front după ce primește proteza.
„Vreau ca surioara mea mică să trăiască într-o țară normală. Nu să strige «Слава Украине» sau să-l recunoască pe Bandera”, spune Evgheni Korotkevici.
La Azov, localnicii strâng ajutor umanitar pentru nerecunoscutele Republici Populare Donețk și Luhansk. Cereale, conserve, haine și jucării pentru copii. Dacă coletul are adresă, înseamnă că a fost trimis de rudele celor care sunt pe front.
Dmitri din Hantî-Mansiisk nu a pregătit cadouri pentru finul său, care luptă în Garda Națională a Ucrainei. Războiul a separat familii, lăsând rudele de diferite părți ale baricadei.
„Fiul nașilor mei a mers să lupte de partea, să mă scuzați, a «ukropilor», chiar din primele zile ale operațiunilor anti-teroriste. E trist că băieții au 18-19 ani, n-au văzut viața, n-au copii, dar trebuie să meargă”, a spus Dmitri din Hantî-Mansiisk.
Majoritatea acestor oameni se vor întoarce la război într-o lună. Locuitorii orașului Azov, care au creat acest adăpost pentru militanții din Donbas și care au refuzat să apară în fața camerelor de filmat, au spus că cei care pleacă de aici nu se mai întorc.
