Valul de „instalări” în funcții-cheie ale unor persoane loiale Partidului Democrat, înaintea alegerilor parlamentare din februarie 2019, are ceva din febra refugierii înaintea unei invazii. Cel puțin aceasta este senzația. Nu se mai ține cont de niciun ritual, de nicio procedură, noțiunea de „concurs” e dată uitării, numirile se fac într-un ritm alert și „eficient”.
Graba cu care au fost înlocuiți, bunăoară, trei judecători la Curtea Constituțională și mai ales profilul celor promovați (personaje „din familie” sau ipochimeni controlați din scurt) au alimentat speculația că democrații se pregătesc să „valideze” viitoarele alegeri în funcție de rezultatul lor. Mai ales că au oarece experiență în acest sens: anularea alegerilor pentru primăria Chișinău, câștigate de reprezentantul Opoziției.
Este incredibil să vezi cum sunt reciclate figuri cel puțin discutabile, dacă nu cu totul compromise, care au lăsat în urmă lor o lungă dâră penală.
Corneliu Gurin, avansat judecător la Curtea Constituțională de Consiliul Superior al Magistraturii, este fostul procuror general care a „acoperit” dosarul crimei din Pădurea Domnească pentru a nu deranja interesele protipendadei politice din Republica Moldova. Tot el a contemplat olimpic derularea fraudei bancare: „Furturile nu au început din 2014 sau 2013, ci cu mult mai înainte. Însă acestea s-au acutizat începând cu anul 2009. În unele instituții financiare, în special Banca de Economii, s-a furat cu sacul. O spun cu toată sinceritatea. Zilnic se scoteau pachete cu bani din unele bănci” – este declarația sa făcută în plenul Parlamentului.
Gurin s-a lăudat, la plecarea din funcție, cu o reformă a Procuraturii inspirată după model occidental, reformă care a sfârșit însă – prin felul cum a fost aplicată – cu aducerea în fruntea acestei instituții a unor șefi și mai obedienți actualului regim decât conducerea precedentă.
Numirea lui Artur Reșetnicov, delegat de Guvern, la Curtea Constituțională este dincolo de orice semn de exclamație și stupoare. Director SIS pe timpul regimului comunist al lui Voronin, Reșetnicov este unul dintre autorii teoriei potrivit căreia diversiunile din ziua de 7 aprilie 2009, calificate de regimul Voronin drept „lovitură de stat”, ar fi fost orchestrate de România și de Occident. Nicio probă nu a fost prezentată în sprijinul acestor alegații. Tot despre Reșetnicov presa a scris că ar fi distrus mai multe documente operative ale SIS-ului din 7 aprilie, însă organele statului n-au avut curiozitatea să verifice aceste semnale.
Ceea ce l-a caracterizat dintotdeauna pe fostul director SIS este românofobia structurală, afișarea ostentativă a simpatiilor pro-KGB...
Ostaș fidel al lui Voronin, Reșetnicov a dezertat oportun la PD, regăsindu-se în grupul celor 14 transfugi comuniști care și-au descoperit peste noapte vocația „social-democrată” și „pro-europeană”. Ceea ce l-a caracterizat dintotdeauna pe fostul director SIS este românofobia structurală, afișarea ostentativă a simpatiilor pro-KGB, exaltarea simbolurilor regimului totalitar comunist, pentru a căror reabilitare a depus, din partea PCRM, la 18 septembrie 2012, împreună cu Igor Vremea și Sergiu Sârbu – alți doi comuniști, ajunși azi, la fel, devotați membri PD – o sesizare la Curtea Constituțională.
Avem, așadar, o radicală schimbare de personal și de viziune la această instituție: de la unioniștii asumați Tănase și Panțâru, la Reșetnicov – un criptocomunist cu mărturisite adeziuni sufletești la KGB, care îl amenința acum câțiva ani pe președintele Băsescu cu dezmembrarea teritorială a României, după ce acesta și-a exprimat adeziunea la idealul Unirii. Marșul cadențat al regimului de la Chișinău – „prietenul României” – spre Europa și statul de drept este garantat! Reșetnicov, judecător la CC, este expresia emblematică a actualei guvernări de la Chișinău.
Raisa Apolschi, propusă de Legislativ, a ajuns în fotoliul de la Curtea Constituțională pe linia rubedeniilor, cu mare tradiție în politica moldovenească. Presa afirmă că dna Apolschi, președinta comisiei parlamentare „juridică, numiri și imunități”, este nașa de cununie a președintelui PD Vlad Plahotniuc, în timp ce spicherul Parlamentului, Andrian Candu, e finul aceluiași lider politic. Mai are cineva puterea să se întrebe dacă nu avem în acest caz un flagrant conflict de interese?
Dacă puterea își întărește avanposturile în instituțiile de stat, opoziția încearcă să-și cimenteze rândurile, să-și limpezească strategia în vederea alegerilor parlamentare. În această săptămână a fost semnat acordul de constituire a Blocului electoral ACUM, dintre PAS și Platforma DA, la care au aderat și câteva personalități proeminente din societatea civilă. Tot în această săptămână, după PLDM și-au declarat sprijinul necondiționat pentru blocul ACUM și alte partide de dreapta, mai slab cotate în sondaje: Partidul Unității Naționale și Partidul Liberal Reformator – o fostă facțiune disidentă, desprinsă din PL-ul lui Mihai Ghimpu.
Și Partidul Liberal al lui Dorin Chirtoacă a hotărât, după mai multe ezitări, dezbateri și conflicte interne care s-au lăsat cu demisii din partid, că va sprijini blocul ACUM: „Partidul Liberal va participa în alegerile parlamentare din 24 februarie 2019, în cadrul blocului ACUM, în condițiile compromisului atins în cadrul discuțiilor cu PAS, PPDA și PLDM.” Am citat din comunicatul Consiliului Republican de duminică, 16 decembrie, al acestui partid, care se referă la 5 puncte ale sus-pomenitului compromis. Nu e clar însă dacă cerințele PL au fost acceptate de blocul ACUM. Vom vedea.
Deocamdată, important este că tabăra proeuropeană transmite electoratului un mesaj de mobilizare și coeziune...
Deocamdată, important este că tabăra proeuropeană transmite electoratului un mesaj de mobilizare și coeziune. Esențial este ca voturile să nu fie risipite și unitatea dreptei să încurajeze prezența la vot.
Se fac destule comentarii despre onoarea partidelor care „s-au sacrificat” prin decizia de a nu participa la alegeri, de a susține necondiționat Blocul ACUM. Nu credem că trebuie blamat „defetismul” acestora și nici să li se facă procese de intenție, să se suspecteze în replierea lor o sofisticată conspirație a puterii. Orice partid își face un calcul realist al propriilor șanse, al prizei sale electorale. Apoi, dacă citim atent comunicatele acestor formațiuni declarat unioniste vom constata că ele au înțeles să pună interesul național mai presus de interesele lor de partid. Cum bine s-a spus: „ce sens are să păstrezi partidul, dacă pierzi țara?”
Semnificative în această ordine de idei sunt declarațiile lui Anatol Șalaru, președintele Partidului Unității Naționale, oferite site-ului jurnalistii.ro: „Am decis împreună cu colegii și cu președintele de onoare al PUN, domnul Traian Băsescu, că o participare a noastră în aceste alegeri ar afecta și ar pune sub semnul întrebării o victorie clară a forțelor pro-europene. (…) Din nefericire, după invalidarea alegerilor din Chișinău prioritățile s-au schimbat radical. Practic, a fost momentul când am înțeles, și nu doar eu, că Republica Moldova intră pe un drum în care votul cetățenilor, sistemul și regulile democratice riscă să nu mai conteze. Acest lucru ar periclita nu doar un anumit vector pro-european, dar pune în pericol apropierea de România, deci și idealul Reunificării. (…)
Debarcarea actualei conduceri bicefale Plahotniuc-Dodon care domină de aproape doi ani al doilea stat românesc poate fi realizată doar printr-o mobilizare excepțională la vot a cetățenilor Republicii Moldova. Cu cât mai clară va fi victoria forțelor pro-europene cu atât scad șansele ca actualul regim să se poată menține la putere.”
Este un angajament asumat cu argumente mai mult decât convingătoare.
* Opiniile exprimate în acest material aparțin autorului și nu sunt neapărat ale Europei Libere.
