Linkuri accesibilitate

Răspunsul autorităților la manifestații: când a ceda e o slăbiciune


Protestul vestelor galbene în Franţa, 6 decembrie 2018

Franța e un caz aparte și, așa cum s-a văzut în mod repetat în istorie, placiditatea francezilor e doar aparentă.

A ceda poate fi o eroare fatală, arătând manifestanților că puterea e fragilă și că se va prăbuși.

Manifestațiile, precum cea din Franța a vestelor galbene, sunt administrate și supravegheate de primării. Ele sunt, autoritățile locale sau regionale, cele care acordă permisiunea de organizare a unor manifestații, cer să afle traseul și desfășurarea, ba chiar pot să impună organizatorilor, așa cum se întâmplă des în Franța și Belgia, să aducă dovada că organizatorii au prevăzut un oarecare număr de monitori, care să vegheze ca manifestația să nu scape de sub control.

Încă de când generalul De Gaulle a dizolvat parlamentul, sub presiunea străzii, în urma manifestațiilor din mai 1968, atitudinea lui și toate evenimentele care au urmat au fost văzute ca un exemplu deja clasic de răspuns neadecvat adus de autorități unor manifestații legitime, dar care debordează.

Sigur, Franța e un caz aparte și, așa cum s-a văzut în mod repetat în istorie, placiditatea francezilor e doar aparentă. De la Revoluția franceză, trecând prin Comuna din Paris și până la Mai 1968, revolta francezilor a fost întotdeauna bruscă și neașteptată, cu efecte imprevizibile. Puterea le-a ignorat cu riscul de se prăbuși.

Nu numai puterea, dar și pătura intelectuală, formatorii de opinii, tind de multe ori să ignore sau să diminueze amploarea protestelor și validitatea lor. A rămas celebră fraza scriitorului Marcel Jouhandeau aruncată studenților francezi protestatari din mai 1968: -- "Mergeți acasă!… Mâine o sa fiți cu toții notari!" («Rentrez chez vous, demain vous serez tous notaires!»)

Pentru a rămâne la exemplul clasic al lui De Gaulle și al manifestațiilor din Mai 1968, generalul președinte a dispărut mai întâi, preferând să fugă în elicopter, gest premergător celui al lui Ceaușescu două decenii mai târziu. După ce a discutat cu comandantul forțelor franceze din Germania, De Gaulle a dizolvat Adunarea Națională și a aplicat o serie de reforme masive care au modificat natura societății franceze. De Gaulle avea să demisioneze un an mai târziu, după ce a pierdut un referendum.

Se vede că Emmanuel Macron a învățat lecțiile trecutului și a cerut premierului Édouard Philippe să facă concesii...

Sigur, există și varianta în care puterea, sprijinindu-se pe forțele de securitate și pe armată, să nu cedeze în niciun fel presiunilor stradale, refuzând orice reformă de natura social-economică, precum în Venezuela, unde revolta e cronică, sau precum Ianukovici acum exact cinci ani în Ucraina, în decembrie 2013 pe Maidan, revolta care avea să-i cauzeze prăbușirea.

În Franța, însă, situația e diferită. Deși a fost și continuă să fie criticat, se vede că Emmanuel Macron a învățat lecțiile trecutului și a cerut premierului Édouard Philippe să facă concesii și să abandoneze, cel puțin temporar, taxa pe carburanți și să înghețe scumpirile anunțate ale prețului electricității și gazului.

Experții prezic totuși că asta nu va diminua cu nimic virulența manifestațiilor anunțate pentru weekendul care vine, însă nimeni nu îi prezice lui Macron o răsturnare cum a fost cea a lui Ceaușescu, care, în urmă cu aproape 30 de ani, în decembrie 1989, căutase, în ultimul său discurs de la balcon, să convingă manifestanții să meargă acasă, promițând majorări cu 200 lei la salariul minim și câte 100 la pensii.

Se poate chiar spune că a ceda astfel în ultimul moment este o eroare fatală, arătând manifestanților că puterea e fragilă și că se va prăbuși.

---------------------

Situațiile în care Guvernele din R. Moldova au cedat sub presiunea străzii pot fi numărate pe degete, litigiile fiind, de cele mai multe ori, de natură social-economică fără conotații strategice.

Cea mai recentă este confruntarea în jurul preţurilor la carburanţi. Sub presiunea unor proteste spontane ale automobiliştilor însoțite de blocarea principalelor străzi Guvernul a optat în câteva rânduri pentru anularea majorării de preţuri la benzină şi motorină. Mai întâi și-au pus la bătaie reputația atât regulatorul de pe piaţă – Agenţia Naţională pentru Reglementare în Energetică, pentru că a executat un ordin al premierului de a da în jos preţurile, cât şi premierul, pentru că a formulat o astfel de cerere către un regulator presupus a fi independent.

Ulterioarele reduceri au pus într-o lumină proastă justiția, care nici măcar nu a suspendat, ci chiar a anulat la cererea guvernului majorările decise de instituția de reglementare. A urmat apoi o decizie a Parlamentului care i-a interzis reglementatorului să mai plafoneze prețurile carburanților o dată la două săptămâni. S-a stabilit atunci că plafonarea se va face trimestrial. In cele din urmă şi acest drept de a interveni a fost abrogat la una din ultimele ședințe ale legislativului.

Recent mișcarea protestatară a partidelor din opoziţie au protestat la sediul Agenției Naționale de Reglementare în Energetică cerând tarife mai mici pentru căldură și carburanți. Potrivit protestatarilor tarifele pentru energia termică aplicate consumatorilor casnici ar depăși cu 20% cheltuielile și ar trebui micșorate. Reglementatorul nu a reacţionat la aceste solicitări. Dar în urma unor proteste similare, în luna martie, au fost revizuite în scădere cu aproximativ 20 la sută tarifele la gaze, după o amânarea nejustificat de mare, cum spuneau experţii în domeniu.

În R. Moldova s-a încetățenit deja tradiţia ajustărilor tardive, contrar realităților economice care reclamă recalibrările. Uneori tarifele sunt ținute în frâu pentru a nu provoca mânia alegătorilor înainte de vreun scrutin, și din aceleași rațiuni este amânată artificial ieftinirea pentru a-i „îmbuna” apoi pe consumatori înaintea unor importante evenimente politice.

Cele mai memorabile cedări guvernamentale au fost făcute în chestiunea patentelor de întreprinzător. Guvernul a vrut să le interzică încă în 2008, dar a renunţat sub presiunea unei serii de proteste organizate de micii întreprinzători. Atunci a fost luată decizia de a limita comerţul la tarabe pe bază de patentă urmând a fi interzis definitiv de la 1 ianuarie 2017. La finele lui 2016 deținătorii de patente şi-au reluat protestele. Deşi iniţial refuza orice concesie, până la urmă Guvernul s-a văzut nevoit să cedeze. Termenul de funcţionare a patentelor a fost prelungit cu încă un an, adică până la 1 ianuarie 2019. Recent termenul a fost din nou prelungit cu încă un an. De această dată nici nu a mai fost nevoie de ieșirea în stradă a micilor întreprinzători. Guvernul a venit benevol cu această iniţiativă probabil din dorinţa de a evita iritări nedorite în ajun de campanie electorală.

De altfel, în această perioadă pre-electorală au fost luate şi alte câteva decizii care anterior, au fost revendicate, fără succes, de participanți la acțiuni stradale. Mă refer la majorări salariale, de pensii şi de indemnizații.

Mult mai rigida este guvernarea atunci Când e vorba de revendicări politice. Drept exemplu ar putea servi zecile de proteste convocate de mişcarea protestatară animată de lideri ai opoziţiei extraparlamentare încă în 2015 pe fundalul crizei financiar-bancare cauzată de frauda miliardului din sectorul bancar. Marea majoritate a revendicărilor formulate de protestatari au fost şi continuă să fie ignorate.

XS
SM
MD
LG