Gheorghe Cojocaru: „Zilnic, evoluțiile din regiune și situația din Republica Moldova sunt discutate de conducerea de la Chișinău direct cu înalți reprezentanți ai unor state europene, între care numai săptămâna aceasta cu președintele Poloniei și cu președintele Elveției, fie la telefon sau în conferințe on-line, cum ar fi discuția recentă a președintei Maia Sandu cu cancelarul german Olaf Scholz. Situată în sud-vestul Ucrainei, Republica Moldova este privită în contextul generat de războiul Rusiei împotriva acestei țări slave din care au fugit de ororile războiului peste 3,5 milioane de oameni, câteva sute de mii dintre ei traversând frontiera moldo-ucraineană.”
Europa Liberă: Oricât de cinic ar suna, războiul, iată, a scos în față și Republica Moldova și noi la Europa Liberă am discutat în repetate rânduri vizitele unor înalți oficiali din Europa după 24 februarie, când a început invazia militară a Federației Ruse în Ucraina, astfel încât s-au constituit deja într-un fel de pelerinaj politico-diplomatic, așa cum l-am numit noi, fără a exagera, probabil. Prin urmare, într-o lună de zile de la începutul războiului, Chișinăul a fost vizitat de o serie de importanți demnitari de stat, mai mulți decât în 30 de ani de independență. Vă întreb pe Dvs.: cum tălmăciți acest periplu continuu?
Gheorghe Cojocaru: „În primul rând, acest impresionant pelerinaj politico-diplomatic, după cum bine l-ați calificat, este, fără îndoială, o manifestare de sprijin direct, de considerație și de solidaritate cu conducerea actuală de la Chișinău în frunte cu președinta Maia Sandu, profund atașată cauzei europene. În al doilea rând, toate aceste vizite nu se încheie numai cu strângeri amicale de mâini, ci și cu semnarea unor acorduri concrete de ajutorare a oamenilor din Republica Moldova, pentru a face față dificultăților care se înmulțesc. În al treilea rând, această deschidere, solidaritate și empatie a Americii și Europei cu Republica Moldova trimite la cel mai înalt nivel politic un semnal univoc de descurajare a oricăror intenții de imixtiune din afară în afacerile interne ale unui stat asociat la Uniunea Europeană, care tocmai a depus și cererea de aderare la Bruxelles.”
Europa Liberă: În legătură cu asta, aș zice să ne amintim că după ce a depus și cererea de aderare la Bruxelles într-un trio eclectic, hai să spunem așa, Republica Moldova este și a rămas un stat fondator al Comunității Statelor Independente, un fel de cui al lui Pepelea, e adevărat, fără implicații militaro-politice, vă întreb iarăși: cum explicați Dvs. faptul că CSI-ul este mai puțin alertat decât fanii socialiști de la Chișinău, și mă refer nu neapărat la demnitarii de la Kremlin care au suficiente bătăi de cap acum? Or, CSI-ul formal este mai larg decât Rusia, deci nici la președinție nu mai dă telefoane nimeni de la Almatî, de exemplu, sau din Azerbaidjan, sau mai știu eu de unde?
Gheorghe Cojocaru: „Da, e o întrebare de ce practic nu mai vine nimeni din CSI cu vizite astăzi la Chișinău, dar poate că cineva ar vrea să vină, nu putem exclude cu totul o asemenea eventualitate, probabil că se mențin și anumite contacte, mai curând pe linia raporturilor bilaterale, numai că mai tot spațiul CSI, din partea sa europeană până în Caucaz și Asia Mijlocie, s-a transformat astăzi într-un imens poligon militar, iar dacă ne gândim la Ucraina, care după Georgia a părăsit și ea comunitatea apărută după dezintegrarea Uniunii Sovietice. Ucraina duce azi un război de legitimă apărare împotriva fostului său partener de CSI. Nu se știe ce se va alege până la urmă din Comunitatea Statelor Independente după război, va trebui de așteptat până atunci pentru a vedea cum se așază lucrurile, nefiind exclusă nici ipoteza ca apărătorii săi de la Chișinău să se trezească fără obiectul muncii peste noapte.”
Europa Liberă: Veți fi de acord, probabil, că Ucraina se apără exemplar, cu toate mijloacele pe care le are la dispoziție, președintele Zelenski, în special, pune în aplicare pârghiile diplomatice, iar Europa răspunde cu disponibilitate la aceste demersuri. Cu gândul la problemele Ucrainei, nu pot să nu vă întreb: cine asigură azi securitatea Republicii Moldova?
Gheorghe Cojocaru: „De apărarea unui stat sunt răspunzători factorii de decizie politică, care în ultimul timp au întreprins pași importanți pentru a pune la adăpost Republica Moldova. Pe de o parte, au promovat o poziție prudentă în raport cu Federația Rusă, neaderând la sancțiunile occidentale impuse recent, chiar cu prețul de a irita Kievul, pe de altă parte, au urmărit și au reușit să așeze Republica Moldova pe o agendă strategică europeană și internațională, inclusiv prin depunerea cererii de aderare la Uniunea Europeană. Se presupune, de asemenea, că și caracterul de stat neutru al Republicii Moldova, consfințit în Constituție, ar furniza o protecție juridică, dacă azi dreptul internațional mai stă în picioare. Cu alte cuvinte, Republica Moldova ar avea azi niște asigurări, dacă nu garanții politice, diplomatice și juridice de securitate, mai puțin cele de natură strategico-militară, care, după cum se vede în cazul Ucrainei, nu pot fi subestimate.”
