Fotografiile vechi de prin case abandonate pot reda nu doar istoria unei familii, dar şi a regiunii. Surprind nu numai spațiile din locuințe, îmbrăcămintea ori coafurile de epocă, dar şi trăiri, emoţii şi un portret colectiv al epocii.

Este convingerea lui Victor Organ, un tânăr care a terminat Academia de Arte şi a lucrat un an la Arhiva Naţională, ocupându-se de digitalizarea fototecii naţionale. El îi îndeamnă pe oameni să aducă imagini vechi din albumele de familie, care vor fi scanate, restaurate şi valorificate.

Proiectul numit „Rama Albastră” este în grija câtorva tineri care fac voluntariat, dar care îşi propun să adune o arhivă digitală, o hartă interactivă şi să spună istoriile din spatele fotografiilor. Victor Organ spune că ideea i-a venit după ce a cutreierat mai multe case abandonate, pe a căror pereţi rămesese colaje cu cele mai importante momente din viața oamenilor plecaţi demult în altă lume.

„Noi facem restaurarea pentru a motiva oamenii să aducă fotografii, pentru că noi nu doar le scanăm şi poftim înapoi originalul şi digitalul, dar uite putem să le facem într-o calitate mai bună, să le scoatem găurile, zgârieturile, colbul, petele sau să facem faţa mai clară. Mergând în drumeţie cu prietenii mei şi intrând în diferite case părăsite şi fotografiind casele acestea părăsite, am observat că acolo nu sunt numai pereţi, este o icoană, chiar dacă au căzut doi pereţi stau hainele în cuier, poţi să găseşti şi fotografii”.

Europa Liberă: De ce trebuie salvate fotografiile vechi?

„Pentru a înţelege istoria, în primul rând, pentru a ţine vie flacăra asta a memoriei”.

Victor a reuşit cu ajutorul unui cont pe Instagram să şteargă praful de pe imagini surprinse decenii în urmă, dar rămase uitate în nişte sertare. El i-a îndemnat pe elevi de liceu să caute poze cu buneii lor şi să răscolească contextul istoric în care au trăit.

Foto: satul Bădragii Noi, raionul Edineț, anul 1950

Tânărul spune că a plecat de la Arhivă pentru că digitalizarea nu mai este o prioritate pentru noua conducere, dar şi din cauza salariului modest. Dar nu a abandonat recuperarea istoriei în imagini. Se gândeşte să scrie un proiect pentru care să găsească finanţare, pentru că este convins că ideea lui va avea priză la public şi ar putea implica mai mulţi entuziaşti în istoria fotografiei.

„Era o situaţia încordată acolo, mai mult legată de politic, era slab cu salariul, asta era tot timpul, şi am zis că ajunge să fac voluntariat şi pot să-l fac şi eu, fără cenzură, fără control, pentru că tot ce postam eu trecea vreo cinci controale. Noi putem să facem mult mai multe chestii şi să adunăm mult mai mult material şi eu sunt sigur că o să vină multă lume. Noi deja avem peste 200 de fotografii”.

Foto: Nuntă în satul Găuzeni, raionul Șoldănești, anul 1948

Victor Organ este discipolul fotografului Nicolae Pojoga, la fel ca şi Victor Găluşcă, un alt tânăr implicat în salvarea patrimoniului fotografic. Nicolae Pojoga care este profesor la Academia de Arte îşi îndeamnă studenţii să descopere farmecul arhivelor de familie. Pojoga este convins că anii 50-60 ai secolului trecut rămân nevalorificaţi din punctul de vedere al imaginilor, or tocmai acea perioadă a lăsat amprente adânci asupra omului sovietic plămădit de fostul regim.

„Este aici un arc de timp important, în opinia mea, anii 50-60 care au fost cruciali. Sovieticii au impus foarte dur altă ideologie precum că tot ce e vechi merită călcat în picioare. Atunci s-a făcut o ruptură şi ce a ieşit vedeţi, oamenii nu-şi respectă trecutul. Pe mine mă interesează foarte mult acest proiect, căci măcar ceva se mişcă, se mişcă şi în mintea foştilor studenţi, şi în mintea oamenilor”.

Întrucât tot mai mulţi cetăţeni ai R. Moldova pleacă din ţară, „Rama Albastră” sau albumele de familie în format digital îi pot însoţi în orice colţ de lume, zice Victor Organ, căutând aplicarea practică pentru proiectul ce-l pasionează. Iar fotograful Nicolae Pojoga se arată convins că iniţiative de acest fel pot avea succes, chiar şi numai cu entuziasm, depinde doar dacă le captezi interesul celor cărora li se adresează. El dă exemplu hărţilor digitale Google, cu integrarea imaginilor fotografice, aplicaţii care demult nu mai sunt o noutate în alte ţări. La fel şi istoria în fotografii din case părăsite se poate muta în mediul virtual tot mai confortabil.