În momentul invaziei pe scară largă a Rusiei în Ucraina, în februarie 2022, Iulia locuia în orașul Herson, în sudul țării, împreună cu cel de-al doilea soț și cu cei trei copii ai săi, doi din prima căsătorie.
Chiar înainte de izbucnirea ostilităților, Iulia, care a cerut să folosească un pseudonim, a trimis-o pe Marina, în vârstă de 8 ani, cel mai mare dintre copii, să se întâlnească cu tatăl fetiței într-un district din apropiere.
Dar când forțele rusești au invadat, ocupând rapid o mare parte din regiunea Herson, Iulia a părăsit rapid orașul împreună cu ceilalți doi copii ai săi, căutând siguranță în vestul Ucrainei. Ea a spus că a pierdut contactul cu Marina și cu fostul ei soț înstrăinat.
A fost uluită șapte luni mai târziu să afle unde a ajuns Marina: în peninsula Crimeea ocupată de Rusia. Fostul soț al Iuliei o lăsase pe fiica lor la un vecin, iar acesta, care susținea cu entuziasm administrația de ocupație rusă, a dus-o pe fată în Crimeea.
Iulia a avut nevoie de încă trei luni pentru a afla că Marina fusese internată într-o școală rezidențială în portul Feodosia din peninsulă - și abia în ianuarie anul acesta a reușit să să se ducă să o ia și să o aducă înapoi.
Deși Iulia s-a reunit în cele din urmă cu fiica ei, cazul ei este emblematic pentru una dintre cele mai șocante dimensiuni ale invaziei Rusiei, care durează de 15 luni: relocarea sau deportarea a mii de copii ucraineni în teritoriile controlate de Rusia. Unii ucraineni numesc acest lucru de-a dreptul răpire.
Începând cu 24 februarie 2022, cel puțin 19.505 copii au fost luați din Ucraina și duși în Rusia și în părțile ocupate de Rusia, potrivit datelor oficiale ale autorităților ucrainene. Șeful de cabinet al președintelui Volodimir Zelenski, Andri Iermak, spunea în aprilie că numărul copiilor deportați de Rusia a depășit 20 de mii. Până pe 31 mai, doar 371 de copii au revenit la familiile lor, a afirmat Zelenski.
Dar acestea sunt doar cazurile raportate autorităților ucrainene de către un părinte sau un tutore care a fost martor la îndepărtarea unui copil de către forțele militare rusești sau de către alte trupe de ocupație. În realitate, spun activiștii ucraineni, este posibil ca sute de mii de copii să fi fost deportați în Rusia sau pe teritoriul controlat de Rusia - mulți dintre ei din Mariupol și din regiunile Herson, Harkov și Kiev.
O nouă investigație realizată de Systema, unitatea de investigație rusă a RFE/RL, a constatat că copiii din Ucraina au fost trimiși în cel puțin 88 de orfelinate sau instituții de servicii sociale similare din Rusia și Crimeea.
Efortul a pus la grea încercare infrastructura de asistență socială a Rusiei, deja suprasolicitată. Unele dintre taberele de vară care au servit drept puncte de tranzit sau de cazare temporară nu mai fac față afluxului de copii și adolescenți.
Având în vedere că guvernul președintelui Vladimir Putin a pus presiune asupra sistemului rusesc prin mutarea unui număr mare de copii ucraineni în țară, oficialii ruși au încercat, de asemenea, să relaxeze regulile de adopție a acestora pentru a-i scoate din sistem și a-i plasa cât mai repede în familii adoptive.
Investigațiile RFE/RL pun în evidență amploarea efortului Rusiei, de multe ori improvizat și dezorganizat. de a reloca copiii ucraineni și de a-i găzdui la părinți adoptivi, un proces despre care mulți experți spun că încalcă dreptul internațional.
Problema a căpătat o greutate politică specială după ce, în martie, Curtea Penală Internațională a emis un mandat de arestare pe numele lui Putin, acuzat de crime de război pentru „deportarea ilegală” și „transferul ilegal de populație (copii) din zonele ocupate ale Ucrainei în Federația Rusă”.
A doua persoană vizată de instanța internațională este comisarul pentru drepturile copilului numit de Kremlin, Maria Lvova-Belova.
„Această operațiune nu este altceva decât un act de genocid împotriva poporului ucrainean prin intermediul copiilor", a declarat pentru RFE/RL Daria Herasimciuk, comisarul guvernului ucrainean pentru drepturile copilului.
„Pentru că ei nu doar fură copii, ci îi ucid, îi rănesc, îi traumatizează psihologic”, a spus ea. „Adică, fac totul pentru a le distruge identitățile, pentru a șterge legăturile acestor copii cu țara lor natală, la Ucraina".
„Rețea de tabere pe scară largă și sistematică”
Dovezile sugerează că autoritățile de ocupație din părțile controlate de Rusia în regiunea Donețk îi consideră pe copiii despărțiți de părinți sau de tutorii legali ca fiind „fără îngrijire”, un statut care permite, în mod oficial, autorităților ruse să îi repartizeze unor familii din Rusia.
Într-o scrisoare din 2022 iunie, care a fost obținută de Systema, un consilier al liderului regional susținut de Rusia, Denis Pușilin, i-a scris acestuia, propunându-i un sistem conform căruia copiii care ajung în regiune fără părinte sau tutore să fie considerați „lăsați fără îngrijire”, dacă părintele sau tutorele lor nu ar putea fi găsit în termen de 10 zile.
Răspunsul lui Pușilin nu este cunoscut, dar scrisoarea consilierei Eleonora Fedorenko ar fi putut pregăti terenul pentru oficializarea unei practici care era deja folosită pe teritoriul ucrainean controlat de Rusia.
Cu mult înainte de anunțarea mandatelor de arestare ale CPI, oficialii ucraineni, cu ajutorul experților juridici internaționali, au încercat să documenteze sistematic câți copii ucraineni au fost deportați de autoritățile ruse.
Mulți dintre copiii care au ajuns în custodia Rusiei au fost separați cu forța sau involuntar de părinții sau tutorii lor. Unii dintre copii au rămas orfani - fie au fost dați în grija agențiilor ucrainene de asistență socială înainte de invazie, fie au rămas orfani după ce părinții lor au fost uciși în atacurile rusești sau în luptele dintre forțele rusești invadatoare și apărătorii ucraineni.
Copiii ucraineni, au spus nu odată oficialii ruși, au fost deportați din zonele de conflict de teamă pentru siguranța lor.
Dar dacă există și alte rude supraviețuitoare - mătuși, unchi, verișori, bunici - cu care copiii pot fi uniți, atunci mutarea copiilor ucraineni peste granița internațională în Rusia este aproape sigur ilegală, au declarat experții, și poate fi considerată o crimă de război în toată regula.
Într-un raport publicat în februarie, cercetătorii de la Universitatea Yale au concluzionat că guvernul rus a pus la punct o „rețea sistematică și pe scară largă de tabere și alte facilități unde au fost deținuți cel puțin șase mii de copii din Ucraina” începând cu februarie 2022. Cercetătorii au identificat 43 de unități, atât în Rusia, cât și în Crimeea ocupată de Rusia.
Cercetătorii de la Yale au mai spus că cel puțin 350 dintre copiii trimiși în Rusia după invazie au ajuns în familii adoptive, dintre care unele au încercat să îi adopte legal.
Printre altele, oficialii ucraineni spun că Rusia a făcut puțin sau chiar nimic pentru a înapoia copiii luați din Ucraina tutorilor sau rudelor, chiar și atunci când aveau documente legale.
Criticile misiunii de anchetă autorizată de Organizația pentru Securitate și Cooperare în Europa, o organizație interguvernamentală cu sediul la Viena, sunt și mai necruțătoare. „Practica transferului forțat și/sau deportării copiilor ucraineni în teritoriile ocupate temporar și pe teritoriul Federației Ruse poate constitui o crimă împotriva umanității de deportare sau transfer forțat de populație", se spune în raportul misiunii OSCE, prezentat la 4 mai.
Orfani
Când a început invazia, Volodimir Sahaidak conducea un centru de asistență socială pentru copii în regiunea Herson: cincizeci de copii, cu vârste cuprinse între 3 și 17 ani, locuiau în această unitate, Centrul pentru reabilitare socială și psihologică. Toți erau orfani, fuseseră abandonați de părinți sau se aflau în centre de plasament temporar din cauza condițiilor familiale dificile.
Unii dintre angajații centrului au fugit atunci când forțele rusești au avansat în regiune; alții nu au putut lucra din cauza interdicțiilor de circulație. Sahaidak a declarat că s-a mutat pentru a locui în centru cu normă întreagă. Copiii mai mari s-au mobilizat pentru a ajuta, având în vedere lipsa de personal. Voluntarii și vecinii au ajutat la furnizarea de alimente și alte provizii.
Oficialii militari ruși au inspectat pentru prima dată centrul în iunie, la câteva luni după ce forțele rusești au preluat controlul asupra unei mari părți din regiunea Herson.
„Ne-au dat de înțeles că trebuie să cooperăm cu ei. Au spus că ne vor fi aduse manuale rusești, că vom funcționa în conformitate cu programele lor", a declarat Sahaidak.
„În timpul ocupației, ne-a fost greu să spunem nu. Am spus doar: Ne vom gândi la asta", a spus el. „Și așa a fost până la eliberare” - când forțele ucrainene au recucerit anul trecut o mare parte din regiunea Herson.
„Dacă am fi spus nu, probabil că nu am mai fi fost acolo”, a spus el.
Sahaidak a sperat să evacueze copiii din teritoriile ocupate de Rusia. El a declarat că oficialii militari ruși și agenții serviciilor de securitate au vizitat periodic centrul și, la un moment dat, au confiscat dosarele copiilor.
În iunie, au fost aduși la centrul lui Sahaidak 15 copii de la un alt orfelinat dintr-un district din apropiere. Sahaidak spune că copiii au fost adăpostiți într-un subsol timp de mai multe luni, fiind forțați să facă baie într-o găleată și să gătească mâncare la foc deschis.
În cele din urmă, pe 19 octombrie, un autobuz militar rus a ajuns la centrul lui Sahaidak, iar toți copiii au fost luați.
„Mi s-a spus că, dacă ne opunem rezistență, soldații ar putea să se întoarcă și să ne expedieze împreună cu copiii. Nu prea ai ce să faci când te confrunți cu arme automate”, a spus el.
Copiii au fost duși, mai întâi, în Crimeea, apoi în orașul rusesc Anapa de la Marea Neagră, unde se pare că au fost ținuți în condiții decente, iar mai târziu au fost mutați în Georgia, a spus Sahaidak. Nu se știe unde se află în prezent aceștia.
Tabăra din Crimeea
Problema se complică și mai mult întrucât, în unele cazuri, părinții au permis în mod voluntar ca copiii să fie duși în teritoriile ocupate de Rusia, în principal pentru a-i scoate din focul încrucișat al luptelor dintre forțele ruse și ucrainene.
În octombrie anul trecut, Alina, o ucraineancă care locuia în orașul Herson și care a cerut ca numele ei real să nu fie folosit, a declarat că ea și soțul ei au acceptat ca fiul lor Andri, în vârstă de 13 ani, să participe la o tabără sportivă în Crimeea ocupată de Rusia.
Lunile anterioare sub ocupația rusă, a spus ea, au fost neplăcute și confuze; școlarizarea a fost online, dar oficialii din educație au schimbat programa școlară din ucraineană în rusă. În septembrie, directorul clubului de fotbal unde juca Andri i-a impus acestuia să joace doar dacă se înscrie la școala afiliată la club.
În luna următoare, directorul clubului s-a oferit să-i ducă pe băieți în Crimeea.
„Nimeni nu i-a luat pe copii cu forța, dar, bineînțeles, [organizatorii] ne-au rugat cu cerul și cu pământul”, a declarat Alina. „Directorul ne-a spus: Vor juca fotbal, vor fi antrenamente, copiii vor face o pauză de bombardamente, vor fi hrăniți, le va fi bine acolo. Lăsați-i să se odihnească timp de 10 zile și apoi vor fi aduși înapoi".
„În general, părinții au hotărât singuri dacă să-și trimită sau nu copiii în tabără. Și cred că noi înșine suntem vinovați pentru că am lăsat copiii să plece în Crimeea”, a spus ea.
La finalul excursiei, directorii s-au oferit să îi lase pe copii să rămână mai mult timp. Părinților care, ca Alina, nu au dorit să prelungească excursia, li s-a spus că vor trebui să vină ei înșiși pentru a-și lua copiii acasă. „Acolo unde sunteți este război, dar aici este sigur. Nu vom aduce copiii înapoi”, i-a spus directorul Alinei.
Ea și soțul ei au început să economisească bani și să încerce să organizeze o excursie în tabără pentru a-l lua pe Andriy. Apoi, un pod-cheie peste fluviul Nipru în Herson a fost distrus - probabil de către forțele ucrainene care căutau să taie calea trupelor rusești - transformând ceea ce ar fi fost un drum de cinci ore în ceva mult mai lung.
O fundație caritabilă numită „Salvați Ucraina” a ajutat-o să obțină un pașaport și o viză și, împreună cu alte 13 mame care încercau să își ia copiii, Alina a călătorit spre Crimeea - via Kiev, apoi Polonia, apoi Belarus, apoi Moscova, apoi cu trenul până în Crimeea. A durat o săptămână pentru a ajunge acolo și încă o săptămână pentru a se întoarce, călătorind cu autobuzul.
„Andri nu ne-a spus nimic rău despre tabără", a spus ea. „Erau hrăniți și li se dădea apă, făceau plimbări; nimeni nu i-a umilit acolo”. Dar, spune ea, „deși nu i-a obligat nimeni să vorbească în rusă, se temeau să vorbească în ucraineană”.
Cu toate acestea, alți copii au povestit cum au fost abuzat. Un băiat care se afla printre cei 17 copii care au fost înapoiați părinților lor la sfârșitul lunii martie, după șase luni petrecute într-o tabără din Crimeea, a declarat într-un raport video că rușii responsabili îi băteau pe copii cu bare de metal dacă spuneau „Glorie Ucrainei!” sau își manifestau în vreun fel patriotismul față de țara lor.
„Salvați Ucraina” a declarat că a documentat cel puțin două cazuri de abuz în rândul acestui grup de copii. Părinții lor i-au trimis într-o tabără din Crimeea în toamnă pentru ceea ce ar fi trebuit să fie o ședere de 10-14 zile, dar autoritățile de ocupație au refuzat să-i aducă acasă după contraofensiva ucraineană în regiunea Herson, potrivit Salvați Ucraina.
La rândul ei, Alina spune că ea și familia ei s-au mutat și acum au închiriat un apartament în Nikolaev, un oraș-port fluvial aflat la aproximativ trei ore de mers cu mașina la nord-vest de Herson.
Sistem de filtrare
Se estimează că orfanii reprezintă un procent considerabil din copiii ucraineni care au ajuns în centrele rusești, dar mai există o altă categorie de copii deportați de ruși, cei separați cu forța de părinții sau tutorii lor.
Când forțele ruse au început să bombardeze portul Mariupol în săptămânile de după invazie, Evhen Mejevoi, un tată singur cu un fiu și două fiice, s-a ascuns, inițial, într-un adăpost antiaerian dintr-un spital abandonat.
Apoi, trupele rusești i-au ordonat să evacueze, amenințându-i că soldații ceceni care urmau să sosească în curând vor fi mult mai brutali în tacticile lor, a declarat Mejevoi pentru Serviciul ucrainean al RFE/RL în februarie.
Cu toate acestea, la un punct de control, soldații ruși au observat că Mejevoi, un operator de macara, servise anterior în armata ucraineană. El a fost separat de cei trei copii ai săi și, în cele din urmă, a fost dus într-o „tabără de filtrare” - termen general care descrie unitățile în care autoritățile rusești verifică și interoghează ucrainenii pentru legături militare sau politice - la Olenivka, în regiunea Donețk.
Mejevoi a declarat că a predat custodia copiilor unei femei ucrainene pe care a întâlnit-o la punctul de control. El a petrecut 45 de zile în tabăra din Olenivka înainte de a fi eliberat.
Copiii săi, a aflat el ulterior, au fost trimiși la Moscova la sfârșitul lunii mai, împreună cu alți 28 de copii ucraineni, și au fost cazați temporar într-un sanatoriu din afara capitalei ruse.
Potrivit unui document al comitetului pentru afaceri familiale și copii din cadrul autorităților impuse de Rusia în regiunea Donețk, obținut ulterior de Systema, copiii lui Mejevoi au fost desemnați ca fiind „fără îngrijire”.
Prin intermediul autorităților susținute de ruși din partea ocupată a regiunii Donețk, Mejevoi a luat legătura, în cele din urmă, cu fiul său, Matvi, aproximativ două săptămâni mai târziu, la mijlocul lunii iunie. Matvi i-a spus că, peste cinci zile, el și sora sa urmau să fie găzduiți într-un orfelinat sau adoptați de o familie rusă. „Tată, au venit serviciile sociale. Vor să ne adopte”, își amintește Mejevoi că i-a spus fiul său. „Nu ne pot aduce în Donețk, pentru că acolo se trage mult. Ori mergem la un internat, ori vom fi adoptați. Au spus că aveți maximum cinci zile”.
Mejevoi nu a vrut să călătorească în Rusia, dar nu a avut de ales. A strâns bani pentru un bilet de tren și, cu permisiunea autorităților ruse de ocupație, a călătorit la Moscova și s-a reunit cu copiii săi.
Câteva săptămâni mai târziu, el și copiii săi au reușit să părăsească Rusia definitiv, mutându-se în capitala letonă, Riga, unde a spus că încearcă să se acomodeze, copiii săi frecventând școlile locale.
Mulți dintre copiii ucraineni care au fost trimiși la Moscova, dacă nu toți, au fost adoptați de familii rusești. Unul dintre băieți, i-a spus lui Mejevoi fiul său Matviy, a fost adoptat de Lvova-Belova.
În cadrul unei întâlniri publice la Moscova, în septembrie, Lvova-Belova, oficialul rus pentru drepturile copilului, a declarat că a adoptat mai mulți copii din Mariupol.
Aceștia fuseseră „reeducați”, a spus ea.
Casa plină
Sistemul de asistență socială al Rusiei - în special în cazul orfanilor, dar și în cel al adulților cu dizabilități și al altor persoane dependente de asistența socială publică, este considerat de mult timp învechit, șubred și corupt, subfinanțat și extrem de birocratizat.
Nu e de mirare că îngrijorarea cu privire la modul în care autoritățile încearcă să aibă grijă de copiii care au fost luați din Ucraina este tot mai mare.
Doi oficiali din serviciul de tutelă al Rusiei au declarat pentru RFE/RL că, în cel puțin o regiune din Rusia, orfelinatele și internatele sunt supraaglomerate din cauza numărului mare de copii aduși din regiunile ucrainene pe care Rusia a pretins că le anexează. Este motivul care a determinat autoritățile să se grăbească să transfere cât mai repede posibil copiii ucraineni către familii adoptive rusești.
Un alt motiv de îngrijorare: chiar și atunci când un ucrainean are dovada legală a rudeniei, birocrația face extrem de dificilă preluarea unui copil trimis în Rusia.
Transferarea temporară a copiilor dintr-o țară în alta - de exemplu, din Ucraina în Rusia - pentru tratament medical nu constituie, în sine, o infracțiune în conformitate cu dreptul internațional, a declarat Ilia Nuzov, avocat și director al departamentului pentru Europa de Est și Asia Centrală al Federației Internaționale pentru Drepturile Omului.
Dar nereturnarea copilului este, însă, în conformitate cu Convențiile de la Geneva care au fost actualizate în 1977. „Nu îndepărtarea copilului pentru tratament este considerată o crimă”, a declarat Nuzov pentru RFE/RL, „ci nereturnarea copilului la terminarea tratamentului”. De asemenea, este considerată infracțiune și deportarea copiilor considerată o amenințare la adresa siguranței lor.”
Dreptul internațional prevede unele excepții limitate, a spus el, dar stipulează proceduri specifice care trebuie urmate, inclusiv transmiterea unei notificări către Crucea Roșie Internațională, organizație care veghează la respectarea Convențiilor de la Geneva.
„Federația Rusă nu numai că a încălcat în mod evident și în mod repetat interesul superior al acestor copii, dar le-a negat și dreptul la identitate, la familie, dreptul de a se uni cu familia lor, precum și le-a încălcat dreptul la educație, accesul la informații, dreptul la odihnă, la timp liber, la joacă, la recreere și la participarea la viața culturală și la artă, precum și dreptul la gândire, conștiință și religie, dreptul la sănătate și dreptul la libertate și securitate", se arată în raportul misiunii OSCE.
Aflarea exactă a locului în care a fost deportat un copil este doar un pas pentru a-l aduce acasă și este un efort care necesită ca părinții sau tutorii să depășească obstacole serioase, a declarat Adriana Lito, psiholog la Adriatika, o organizație internațională cu sediul în Israel care ajută oamenii să găsească sprijin psihologic. Aceste obstacole sunt și mai formidabile într-o perioadă de război.
"Războiul a pus oamenii în fața unei întregi game de sarcini absolut nebănuite, iar mulți dintre ei au fost nepregătiți", a declarat Lito pentru Systema. Temerile și anxietățile legate de război fac ca acest lucru să fie și mai greu.
În plus, regulile se schimbă sau sunt aplicate ad-hoc, a spus ea, iar autoritățile ruse „învață din greșelile lor - dacă se publică informații despre o modalitate prin care părinții ucraineni și-au recuperat copiii, acel canal este apoi închis și devine mai greu pentru ceilalți să-și recuperze copiii".
Banii (sau lipsa lor) pot fi, de asemenea, un factor determinant. „Părinții - mulți dintre ei... deloc înstăriți și, de asemenea, șocați și traumatizați - trebuie să depășească un număr atât de mare de bariere”, a spus Lito.