Am bolovănit ochii la imaginile cu orheienii care, de ziua Independenţei, făceau coadă şi se îmbulzeau pentru a obţine gratis cîte un cîrnat fript la grătar. Un copil derutat şi jenat spunea că oamenii s-au repezit spre cîrnăciori. O vînzătoare o apostrofa pe o doamnă pentru faptul că venise a doua oară să ia cîrnăciori. O femeie debusolată-mulţumită zicea că sînt foarte gustoşi cîrnaţii. Mărturisesc că toată vînzoleala asta din jurul cîrnăciorilor m-a decepţionat şi m-a dezgustat profund. Mi se pare o metaforă reuşită a realizărilor pe care le-am obţinut aici după 26 de ani de opinteală sterilă. Cîrnăciori pe gratis cu îmbulzeală şi nervi!
Conducătorii acestei ţări, mai mari şi mai mici, nu au reuşit în 26 de ani să îmbunătăţească viaţa oamenilor, să abolească sărăcia. Tot ce pot ei să facă sunt aceste pomeni de sărbători, pomeni jenante şi chiar dizgraţioase. Sincer să fiu, mi se pare că sărăcia moldovenască ar fi fost demult răpusă dacă toţi banii furaţi şi făcuţi pe căi frauduloase ar fi fost folosiţi pentru binele poporului. Dar cine s-a gîndit aici cu adevărat la situaţia proastă a maselor? Să fim serioşi, stimaţi ascultători. Îndărătul vorbelor frumoase există aici numai interesul personal.
Cît de sărac şi cît de lipsit de demnitate trebuie să fii ca să te arunci asupra acestor cîrnăciori gratuiţi? Nu pot să-mi dau seama. Dar ceea ce mi se pare evident e că, după 26 de ani de bîjbîială, vor urma alţi ani lungi de stagnare şi de hoţie fără frontiere.
