Săptămîna trecută am văzut pe sticlă un reportaj despre o băltoacă imensă care apăruse sub un pod din Străşeni şi care paralizase circulaţia transportului. E un drum care uneşte Străşeniul cu cîteva sate şi, într-adevăr, era de-a dreptul riscant să treci cu maşina prin acea băltoacă. Am reţinut din acel reportaj că autorităţile încearcă să găsească o soluţie, că poate vor face un drum în altă parte.
Trebuie să vă spun, stimaţi ascultători, că ştiu bine despre ce e vorba. Merg deseori cu maşina pe acolo şi prima oară am remarcat băltoaca periculoasă încă în îndepărtatul an 1997. Datele problemei sînt simple. Alături curge rîul Bîc care din cînd în cînd se umflă şi acoperă cu apele lui tulburi-murdare porţiunea de şosea de sub pod. E o mică dramă care e eternă. Autorităţile mereu spun că parcă fac ceva, băltoaca se usucă, o vreme problema dispare, apoi vine apa şi băltoaca de sub pod blochează din nou circulaţia. E o poveste pe care eu unul o urmăresc de 20 de ani. Dar e foarte posibil ea să fie şi mai veche.
Mulţi şoferi s-au împotmolit în băltoaca de sub acel pod, mulţi şi-au pierdut numerele de înmatriculare sau şi-au stricat automobilele acolo. Multe înjurături s-au auzit sub acel pod. Dar băltoaca dispare şi apare. E veşnică din zorii tranziţiei! Şi reportaje multe au fost în aceşti 20 de ani. Dar nimci nu se schimbă.
Ce-i de făcut? Cam asta e întrebarea ce a migrat din spaţiul rusesc şi a devenit şi în Moldova una proverbială. Pesemne, s-ar putea face cîte ceva. În fond, nu e vorba de sume astronomice. Dar nu s-a făcut nimic timp de 20 de ani. Şi cum să se facă într-o ţară a vînătorilor împărăteşti din Pădurea Domnească şi a hoţiei fără frontiere? Aşa că băltoaca mi se pare deocamdată eternă şi invincibilă! Vom mai vedea reportaje despre ea…
