Ori de cîte ori merg în cîteva sate din nordul RM-ului mă izbeşte absenţa dinţilor la oamenii relativ tineri. Are omul doar 45-50 de ani, iar gura îi este ştirbă. Mai tuturor oamenilor trecuţi de 50 de ani, pe care i-am întîlnit în ultimii ani în satele din nordul republicii, le lipseau cîte doi-trei-patru dinţi din faţă. E de presupus, prin urmare, că nici situaţia măselelor nu era la ei mai bună. Gura ştirbă îţi iese mereu în cale în aceste sate. Nu pensiile mizerabile, nu casele părăsite, nu drumurile desfundate, nu fîntînile cu apă sălcie, nu feţele bronzate şi brăzdate de riduri premature, ci GURA ŞTIRBĂ este detaliul care mă apucă de ochi în satele moldoveneşti. Gura ştirbă este, în RM, cartea de vizită a provinciei.
Şi dacă e aşa, ar trebui să ne punem foarte multe întrebări. Pentru că explicaţia nu se reduce doar la sărăcie. E şi un soi de nepăsare la mijloc, poate. E şi un soi de frică poate de stomatologii autohtoni, căci am auzit poveşti cu dentişti care ciopleau în dinte „cu barda”. Sau poate asta e moştenirea noastră genetică şi nu mai e nimic de făcut?
Am remarcat un amănunt. Mi se pare inacceptabil. Nu ştiu ce s-ar putea face. Voi ce ziceţi, stimaţi ascultători trecuţi de 45 de ani?
