Ştirea cu facerea unui Centru de gestionare a deşeurilor periculoase mi se pare foarte importantă şi chiar fantastică! În 26 de ani de independenţă nimeni nu mişcase un deget pentru a face aşa ceva. Şi iată, atunci cînd puţini mai sperau, minunea s-a produs! Unde? La Sîngera!
Faptul trebuie semnalat şi comentat. Moldova sufocată de deşeuri avea nevoie de o asemenea întreprindere cum are nevoie grădina de ploaie. Numai că a apărut o mică problemă pe care un fost politician rus ar fi caracterizat-o cam aşa: Hoteli kak lucişe, a polucilosi kak vsegda! Oamenii din Sîngera nu vor un asemenea Centru lîngă localitatea lor, considerîndu-l periculos pentru mediu. Locuitorii din Sîngera au vrut să organizeze un referendum, CEC a acceptat mai întîi consultarea publică, apoi a suspendat-o, provocînd nemulţumire în rîndul locuitorilor din Sîngera. S-a iscat un mic conflict. Şi se pare că temerile locuitorilor nu erau lipsite de temei.
În mod normal, Ministerul Mediului ar fi trebuit să se gîndească bine înainte să aleagă locul pentru construcţia Centrului de prelucrare a deşeurilor (e vorba de pesticide, deşeuri farmaceutice, lămpi cu mercur, baterii etc.) Locul acesta nu ar trebui să fie în apropierea imediată a unei localităţi, iar dacă este, trebuie să existe cel puţin acordul oamenilor. Pentru că orice idee bună poate fi înecată printr-o realizare proastă.
Ei bine, Ministerul Mediului, după ce spiritele s-au încins, a spus că va căuta un nou teren. Ideea nu e rea. Atîta doar că de această dată ar trebui să fie mai inspirat, să găsească un loc mai îndepărtat de casele oamenilor. Aşteptăm cu nerăbdare apariţia acestui Centru. Aşteptăm din 1991!
