Am fost la Praga cîteva zile şi, plimbîndu-mă pe cîteva străzi ale capitalei Cehiei, am remarcat nişte sticle de bere şi nişte chiştoace aruncate pe trotuare. Amănuntul acesta mi s-a părut curios. Deci, în principiu, poţi să te împiedici de o sticlă de bere şi într-o capitală din UE.
Dacă însă mă gîndesc la mormanele de gunoaie înşirate pe străzile Chişinăului, Praga mi se înfăţişează dintr-odată ca o mamă a curăţeniei. În Chişinău sticlele de bere, chiştoacele şi resturile de mîncare au acoperit demult trotuarele, apar ca ciupercile după ploaie. La Praga gunoaiele par a fi un soi de minune, sunt rarisime.
Iar dacă mă gîndesc şi la torentul de turişti străini care trece zilnic prin Praga, îmi dau seama imediat că Praga e foarte curată şi îngrijită. Dacă un asemenea puhoi de turişti străini ar „invada” Chişinăul, am fi sufocaţi pesemne de munţii de gunoaie. Însă Praga, în ciuda zecilor şi sutelor de mii de turişti străini, rămîne curată, seducătoare.
Cînd am plecat la Praga, într-o dimineaţă, am văzut în mijlocul curţii blocului meu o pungă cu resturi de mîncare aruncată de un individ debusolat. Cînd m-am întors, în fapt de seară, am descoperit în curtea blocului un cîine vagabond care scotocea cu rîvnă într-o altă pungă cu resturi de mîncare. E Patria, mi-am zis. Patria inconfundabilă!
