Am privit şi eu filmuleţul vloggerului englez care a vizitat recent Chişinăul şi care ne-a făcut faimoşi. Vloggerul acela era foarte entuziasmat de mizeria pe care o descoperise în centrul unei capitale europene, gîndindu-se probabil că va aduna multe vizualizări. Mi s-a părut entuziasmul lui niţel exagerat. Noi mizeria asta o vedem în fiecare zi şi deja nu prea o mai observăm. De aceea, ne-a cam supărat incursiunea neaşteptată a englezului în lumea noastră rudimentară.
Vreau să spun iată ce. Am scris o tabletă despre pasajul cu pricina, despre pasajul subteran de lîngă Academia de Ştiinţe, încă acum trei ani. M-a decepţionat ceea ce am văzut atunci în acel pasaj subteran. Mă izbise un miros pestilenţial, de urină şi de excremente, şi puţin a lipsit ca să nu-mi pierd cunoştinţa. De fapt, acel pasaj subteran era un soi de closet acum trei ani şi nu m-aş mira să fi rămas la fel. De aia, pesemne, vloggerul englez nu a pătruns în măruntaiele pasajului.
E curios cum de conducătorii acceptă existenţa acestui pasaj execrabil ca şi a Hotelului Naţional de alături transformat într-o ruină. Pe de altă parte, cei care urinează în pasajul subteran nu sunt conducători, ci cetăţeni simpli. De ce fac cetăţenii asta? Răspunsul meu e simplu: surcica de la trunchi departe nu sare. Puterea e proiecţia poporului. Puterea e ca şi poporul. Dva sapoga para, alegem ceea ce suntem. Nu ne plac conducătorii tranziţiei moldoveneşti? Dar ceea ce vedem în oglindă ne place?
