Am discutat zilele astea cu un pensionar electrizat, fericit. Omul mi-a înşirat în doi timpi şi trei mişcări motivele bucuriei sale.
Vasăzică, de Crăciun omul va primi un cadou de 700 de lei deoarece are o pensie mai mică de 2000 de lei. Omul aşteaptă cu însufleţire, după 1 ianuarie, ajutorul de 500 de lei pe lună pentru plata facturilor în sezonul rece. Cică Dodon le-a promis asta, mi-a spus pensionarul cu tărie.
Omul are venituri modeste şi a fost însufleţit şi de rezultatele spectaculoase obţinute de premierul Chicu la Moscova. L-a încîntat ieftinirea gazelor naturale care ar trebui să aibă loc anul viitor.
„Dar ieftinirea asta are un substrat politic şi pesemne ţinteşte realegerea lui Dodon…” am presupus eu.
„Şi ce dacă? Vom plăti mai puţin şi vom trăi mai uşor! Plahotniuc ne-a dat 600 de lei, iar Dodon ne dă 700! Este razniţă? Este!” a spus pensionarul mulţumit.
Iar în final omul mi-a vorbit despre ultima bucurie pe care i-a adus-o Igor Dodon: „Cică acum pensionarul căruia îi moare soţia sau soţul va putea primi pensia decedatului timp de 5 ani. Asta da grijă de oameni!”
Ce să zic? Intrăm în Eldorado, pesemne. Omul nostru, chinuit de tranziţie, se mulţumeşte cu puţin. Dar mă tem că şi aceste realizări nu vor putea anihila sărăcia şi lipsa de orizont. Vorbim un pic mai tîrziu. Chiar cu pensionarul electrizat.
